Deceniul ONU pentru Restaurarea Ecosistemelor se concentrează pe opt tipuri majore de ecosisteme pe care le-am degradat periculos. Fiecare poate fi restaurat prin reducerea presiunilor la care sunt supuse și prin acțiuni directe pe teren pentru a le accelera recuperarea.
Aceasta înseamnă protejarea proceselor-cheie – cum ar fi fotosinteza, captarea carbonului, ciclul nutrienților și filtrarea apei – în timp ce protejăm și aducem înapoi biodiversitatea.
Iată câteva exemple despre ce putem face pentru a restaura ecosistemele critice. Citește totul despre provocările și oportunitățile fiecărui ecosistem în raportul științific de referință: „Becoming #GenerationRestoration” și „Ecosystem Restoration Playbook”.
PĂDURI
Rol:
Captarea carbonului: Pădurile acționează ca niște „rezervoare de carbon,” absorbând dioxidul de carbon din atmosferă, ceea ce contribuie la atenuarea schimbărilor climatice.
Biodiversitate: Adăpostesc mai mult de jumătate din speciile terestre de plante și animale. Diverse ecosisteme forestiere, de la păduri tropicale până la cele boreale, sunt esențiale pentru echilibrul natural.
Reglarea apei: Pădurile controlează fluxul și puritatea apei, prevenind eroziunea și protejând sursele de apă pentru populațiile umane.
Aspecte importante:
Pădurile sunt esențiale pentru culturile indigene și oferă mijloace de trai pentru milioane de oameni. Defrișările masive și utilizarea terenurilor pentru agricultură au redus considerabil suprafața pădurilor, ceea ce face restaurarea acestora o prioritate globală.
Conservare:
Plantează arbori nativi în păduri degradate și pe foste terenuri forestiere.
Asistă regenerarea naturală.
Îngrijește arborii și pădurile în peisaje dominate de activitatea umană.
OCEANE ȘI ȚĂRMURI
Rol:
Reglarea climei: Oceanele absorb aproximativ 25% din emisiile globale de carbon și reglează temperaturile globale.
Surse de hrană: Milioane de oameni depind de peștii și fructele de mare din oceane pentru alimentație.
Habitate esențiale: Ecosisteme costiere precum mangrovele, recifurile de corali și pajiștile de iarbă marină protejează țărmurile de eroziune și oferă habitate pentru numeroase specii marine.
Aspecte importante:
Poluarea cu plastic: Masele de plastic care plutesc în oceane sunt o amenințare majoră pentru viața marină.
Pescuitul nesustenabil: Supraexploatarea resurselor marine pune în pericol ecosistemele și mijloacele de trai ale comunităților care depind de ele.
Conservare:
Oprește pescuitul nesustenabil.
Restaurează coralii, algele, mangrovele și alte habitate.
Elimină deșeurile din plastic și poluarea.
ZONE URBANE
Rol:
Biodiversitate urbană: Zonele urbane pot fi refugii pentru multe specii dacă sunt create spații verzi, grădini și coridoare ecologice.
Calitatea vieții: Parcurile și zonele verzi îmbunătățesc sănătatea mintală și fizică a locuitorilor orașelor, reduc poluarea aerului și atenuează efectul „insulei de căldură urbană.”
Reducerea amprentei ecologice: Orașele pot reduce presiunea asupra resurselor naturale printr-o mai bună gestionare a apei, deșeurilor și energiei.
Aspecte importante:
Planificarea urbană: Este esențial ca autoritățile să integreze spațiile verzi și să protejeze resursele naturale locale în cadrul expansiunii urbane.
Conservare:
Integrează spațiile verzi în centrul planificării urbane.
Curăță cursurile de apă urbane.
Mobilizează cetățenii pentru a restaura spațiile private și publice.
APĂ DULCE
Rol:
Sursa principală de apă: Râurile, lacurile și acviferele furnizează apă potabilă și pentru irigații pentru miliarde de oameni.
Ecosisteme delicate: Apele dulci sunt esențiale pentru o gamă largă de specii, inclusiv pentru peștii care asigură hrana multor comunități.
Filtrarea apei: Ecosistemele de apă dulce pot filtra impuritățile din apă, ajutând la menținerea calității apei potabile.
Aspecte importante:
Baraje și diguri: Deși barajele sunt esențiale pentru energie și apă, ele pot afecta grav fluxurile naturale ale râurilor și migrația peștilor.
Poluarea: Tratamentele adecvate ale apelor reziduale și gestionarea pesticidelor și fertilizanților sunt cruciale pentru a preveni poluarea apelor dulci.
Conservare:
Tratează apele reziduale și previne poluarea.
Elimină sau îmbunătățește barajele.
Gestionează pescuitul, mineritul și extracția apei într-un mod sustenabil.
TURBĂRII*
Rol:
Depozite naturale de carbon: Turbăriile stochează cantități uriașe de carbon, mult mai eficient decât alte tipuri de ecosisteme.
Habitate unice: Găzduiesc specii rare și pe cale de dispariție, inclusiv păsări și plante specifice acestui mediu.
Reglarea apei: Turbăriile ajută la prevenirea inundațiilor și reținerea apei în perioadele de secetă.
Aspecte importante:
Drenajul și agricultura: Activitățile umane, precum drenarea turbăriilor pentru agricultură, eliberează carbonul stocat, contribuind la încălzirea globală.
Rehidratarea: Restaurarea turbăriilor degradate prin rehidratare este vitală pentru conservarea lor și prevenirea eliberării carbonului.
Conservare:
Previne drenarea și conversia turbăriilor.
Rehidratează turbăriile degradate.
Controlează pășunatul și recoltarea combustibilului.
*TURBĂRIA este un biotop caracterizat printr-un teren umed mlăștinos, un loc mocirlos (acoperit cu vegetație)
TERENURI AGRICOLE
Rol:
Producția de alimente: Terenurile agricole sunt esențiale pentru asigurarea securității alimentare globale.
Servicii ecologice: Practici agricole sustenabile pot îmbunătăți sănătatea solului, preveni eroziunea și stimula biodiversitatea locală.
Rol în sechestrarea carbonului: Prin metode precum agroforesteria și utilizarea de culturi de acoperire, terenurile agricole pot contribui la captarea carbonului.
Aspecte importante:
Monocultura: Dependența de monocultură și de chimicale agricole poate epuiza solurile și pune în pericol ecosistemele înconjurătoare.
Soluții naturale: Agricultura sustenabilă, care se bazează pe îngrășăminte naturale și controlul natural al dăunătorilor, poate reduce amprenta ecologică
Conservare:
Redu cultivarea excesivă și utilizează culturi de acoperire.
Adoptă îngrășăminte naturale și metode de control al dăunătorilor.
Cultivă o varietate mai mare de culturi, inclusiv arbori.
MUNȚI
Rol:
Surse de apă: Munții sunt surse majore de apă dulce pentru o treime din populația lumii, prin topirea zăpezilor și ploaie.
Barieră naturală: Pădurile montane protejează împotriva alunecărilor de teren, inundațiilor și avalanșelor, menținând stabilitatea solurilor și a apelor.
Biodiversitate montană: Ecosistemele montane sunt adăpost pentru numeroase specii endemice care nu pot fi găsite în altă parte.
Aspecte importante:
Explorarea și extracția: Activitățile umane, cum ar fi mineritul și defrișările, distrug ecosistemele montane fragile și duc la pierderea biodiversității.
Sisteme agricole rezistente: Agricultura montană poate deveni mai sustenabilă prin cultivarea de plante rezistente la schimbările climatice și adaptarea tehnicilor agricole.
Conservare:
Restaurează pădurile pentru a proteja împotriva avalanșelor, alunecărilor de teren și inundațiilor.
Limitează extracția și excavarea.
Construiește sisteme agricole rezistente la schimbările climatice.
PĂȘUNI ȘI SAVANE
Rol:
Biodiversitate: Pășunile și savanele găzduiesc o varietate mare de specii, de la erbivore mari, cum ar fi antilopele, la pradători de vârf și numeroase specii de păsări.
Rol agricol: Ele susțin practicile tradiționale de pășunat, oferind hrană pentru milioane de animale domestice și sălbatice.
Captarea carbonului: Pășunile sănătoase pot ajuta la stocarea carbonului în sol, contribuind astfel la combaterea schimbărilor climatice.
Aspecte importante:
Pășunatul nesustenabil: Supra-pășunatul poate duce la degradarea solului și pierderea biodiversității, însă gestionarea sustenabilă a pășunilor poate contribui la conservarea acestor ecosisteme.
Specii invazive: Eliminarea plantelor invazive este esențială pentru menținerea sănătății pășunilor și savanelor.
Conservare:
Pășunează în mod sustenabil și reconectează habitatele.
Elimină speciile de plante invazive.
Lucrează îndeaproape cu comunitățile locale.
Kommentare