Saltul care ne-a învățat să cântăm

Am ajuns de ceva vreme să ne obișnuim cu neliniștea - însuși acest lucru fiind neliniștitor.

Totuși, din neliniște se poate naște o lume nouă. Neliniștea ne pune la încercare echilibrul și ne face să regândim raporturile pe care le avem unii cu alții, cu planeta și cu viitorul nostru comun.

Pe 21 ianuarie, cofondatorii Pachamama Alliance - Lynne și Bill Twist, s-au alăturat programului „Resilience & Possibility in These Times” pentru o reflecție anuală. Mesajele lor au ajuns în mijlocul zgomotului mult prea familiar al neliniștii, fiind ca o ancoră și dezvăluind adevărata intensitate a realității.

Lynne Twist a remarcat că trecerea de la 2025 la 2026 marchează mai mult decât un nou an calendaristic - înseamnă că a trecut deja un sfert din secolul XXI - respectiv că suntem pe cale să trecem la partea esențială și decisivă a acestui secol, în care mitul sinelui separat este pus la încercare și la îndoială de „cererea experiențială” a interdependenței. Vorbim de crize și amenințări, dar ce-ar fi să ne gândim că și peștii au fost în mare criză când apele au secat. Doar așa am ajuns să avem azi elefanți și vulturi! Speciile se transformă, iar conștiințele evoluează.

Este ușor să interpretezi amploarea tot mai mare a crizelor globale ca o dovadă a eșecului umanității. Bill Twist a oferit o interpretare diferită, modelată de decenii de muncă în Amazonia și în mișcările din întreaga lume. Deși provocările cu care se confruntă omenirea sunt reale și se intensifică, el a observat cum în paralel apare și un proces de maturizare a capacității noastre colective de a răspunde:

„Capacitatea noastră de rezolvare crește mai repede decât viteza de dezvoltare a problemelor”, a spus el.

În recentele călătorii din pădurea tropicală, Bill a fost martor la presiunile serioase cu care se confruntă comunitățile indigene, de la poluarea mediului până la crize de sănătate. Există, așa cum a recunoscut el, „mai multe probleme”. Totuși, ceea ce a ieșit în evidență a fost calitatea răspunsului.

Eforturile din domeniul sănătății, justiției și mediului nu mai sunt acum separate, ci converg prin extinderea rețelelor de responsabilitate comună.

Proactivismul - a acționa pentru schimbare, nu împotriva stagnării

Lynne Twist definește proactivismul ca angajamentul de a fi „o activistă Pentru, și nu împotriva, mai ales într-o perioadă în care există atât de multe lucruri împotriva cărora să te opui”. Este o acțiune și nu are nimic în comun cu retragerea în sentimentalism; dimpotrivă, este o disciplină de menținere a libertății de acțiune și de evitare a blocării în „dezordinea și zgomotul” prezentului.

Bill Twist arată că proactivismul se bazează pe o fermitate morală și strategică. În momentele în care se abuzează de putere, a spus el, „trebuie să ne ridicăm și să menținem o linie” și trebuie să o facem nonviolent. Ceea ce dă acestei poziții putere nu este forța, ci o umanitate tot mai profundă. Oamenii se vor coaliza pentru a fi mai umani și mai conectați.

Acest moment pe care îl percepem în general drept o criză poate fi privit ca un salt al transformării care ne invită pe toți să ne aliniem cu inteligența mai profundă care a dus viața până aici.