Daruri multe la fetițe și băieți…

„Moș Crăciun cu plete dalbe a sosit de prin nămeți să aducă daruri multe la fetițe și băieți.”

Acesta pare să fi devenit, de ceva vreme, sensul dominant al Crăciunului. Oricât am vorbi despre sustenabilitate, sărbătorile de iarnă rămân perioada cu cel mai ridicat consum: de obiecte, de timp, de energie. Cadouri, serbări, petreceri, mese bogate — toate se adună într-o fierbere generală care, paradoxal, ne îndepărtează exact de ceea ce spunem că ne dorim cel mai mult: liniște și conexiune.

Cum, de ce și cu ce încărcăm, de fapt, sacul de Crăciun?

Istoric vorbind, darurile de Crăciun își au originea în Darurile Magilor: aur, smirnă și tămâie, oferite pruncului Iisus. Astăzi, din povestea biblică a rămas mai ales steaua — pe cer și în colind. În locul magilor mistici a apărut Moș Crăciun cu sacul plin, iar în locul darurilor simbolice, o avalanșă de obiecte, multe cumpărate din impuls, din reclamă sau din obligație.

Și totuși, ce legătură mai au toate acestea cu sărbătoarea?

Răspunsul cel mai simplu este: bucuria. Numai că bucuria impusă, programată și ambalată în prea multe obiecte își pierde spontaneitatea.

Aurul, smirna și tămâia nu erau simple bunuri de valoare. Ele simbolizau daruri ale spiritului. Aurul — puritatea și capacitatea de a dărui ceea ce ai mai prețios. Smirna — devoțiunea și deschiderea smerită către ceva mai mare decât tine. Tămâia — libertatea spiritului, capacitatea de a traversa granițe, de a te ridica deasupra materiei.

Puritate, devoțiune și libertate: daruri care unesc tradiții străvechi cu sensul profund al Crăciunului. Destul de departe de febra cumpărăturilor, nu-i așa?

În realitate, ceea ce căutăm în această perioadă, când lumina este la minimum și natura pare să-și țină respirația, este tihna. Prezența caldă a celor dragi. Schimbul de energie, nu de obiecte.

De aceea, poate că un Crăciun conștient începe prin a reduce puțin agitația. Prin a oferi timp, atenție și experiențe împărtășite. Copiilor — mai puține jucării și mai multe momente trăite împreună. Adulților — mai puține obligații sociale și mai multă conexiune sinceră.

Un cadou creat cu mâna copilului, o plimbare prin natură, o seară de povești, un ceai băut în liniște pot hrăni sufletul mai mult decât orice obiect.

Copiii pot învăța despre daruri nu din predici, ci din exemplul nostru: din felul în care dăruim, din felul în care împărțim, din felul în care trăim compasiunea, nu doar o explicăm. Din felul în care înțeleg că lucrurile materiale vin din efortul real al părinților, iar bucuria adevărată vine din relație.

Poate că nu avem nevoie de un Crăciun mai strălucitor, ci de unul mai adevărat.

Un Crăciun în care sacul nu e plin de obiecte, ci de timp și bună dispoziție.

Un Crăciun în care nu masa e încărcată, ci inimile.

Un Crăciun în care, pentru câteva zile, ne amintim că cele mai prețioase daruri nu se cumpără — se trăiesc.