Când ‘destul’ devine abundență

Când ‘destul’ devine abundență

Abundența, explică Kimmerer, este ghidată de protocoale pe care multe culturi indigene le cunosc și le practică de generații.

„Cereți permisiunea celor ale căror vieți le căutați.

Respectați răspunsul.

Nu luați niciodată primul.

Nu luați niciodată ultimul.

Recoltați într-un mod care reduce paguba la minimum.

Luați doar ceea ce aveți nevoie și lăsați ceva pentru alții.

Folosiți tot ce luați.

Luați doar ceea ce vă este dat.

Împărtășiți cu alții ceea ce ați luat, așa cum Pământul a împărtășit cu voi.

Fiți recunoscători.

Răspundeți darului cu un dar.

Susțineți-i pe cei care vă susțin, iar Pământul va dura pentru totdeauna.”

Așadar, abundența nu înseamnă doar reținere - este vorba despre a stabili o relație corectă. Este o conversație vie: cerem, așteptăm, primim (sau nu), ne exprimăm recunoștința și dăm ceva înapoi. Asta înseamnă să ne amintim ceva ce știm deja în adâncul sufletului: că viața este un dar și fiecare dar vine cu o responsabilitate.

Ce-ar fi dacă am trăi așa - nu doar când culegem hrana sau grădinărim, ci și în viața de zi cu zi?

Înainte de a cumpăra: Am nevoie de asta sau hrănesc o foame spirituală care poate fi satisfăcută în alt mod?

Înainte de a vorbi: Adaug ceva la conversație sau pur și simplu ocup timp?

Înainte de a acționa: Care sunt impacturile acestei acțiuni - asupra altora, asupra pământului, asupra generațiilor viitoare?