Alianța Globală pentru Susținerea Drepturilor Naturii

Alianță Globală pentru susținerea Drepturilor Naturii („Alianța”) este o mișcare mondială care urmărește să creeze și să consolideze comunitățile care respectă și apară drepturile naturii sau ale Mamei Tera (vezi www.therrightsofnature.org).

Organizațiile și persoanele care fac parte din Alianță sunt implicate în:

– adoptarea și implementarea Declarației Universale privind Drepturile Naturii (Mamei Tera), declarație prezentată pe data de 22 Aprilie 2010 în Cochabamba Bolivia.

– asigurarea faptului că drepturile Terei și ale tuturor ființelor vii sunt recunoscute (în calitate de subiecți de drept).

– asigurarea integrității și sănătății Terei și a comunităților sale.

Ecuadorul este prima țară care a adoptat drepturi ale Naturii în constituția sa. Bolivia a adoptat drepturi ale Naturii la nivel național și a desemnat un Ombudsman/avocat al poporului pentru a trata direct chestiunile de mediu.

Peste treizeci de municipalități din SUA (iar numărătoarea continuă), printre care Santa Monica și Pittsburgh, au adoptat drepturi ale Naturii la nivel local. Aceste legi:

• recunosc drepturile comunităților și ale comunităților naturale care cuprind ecosisteme și elemente naturale;

• conferă cetățenilor dreptul de a apăra drepturile ecosistemelor și ale Naturii;

• și subordonează drepturile corporațiilor celor ale ecosistemelor și ale oamenilor, în măsura în care acțiunile lor sunt împotriva binelui public/interesului comun.

​

În plus, hotărâri judecătorești recente urmează această tendință, cum ar fi cea de recunoaștere a râului Wanganui din Noua Zeelandă ca o ființă vie, cu drepturi egale cu cele ale unei persoane, și hotărârea instanței din Costa Rica, potrivit căreia, întrucât cel de-al doilea cel mai mare recif din lume este o ființă vie, nu poate fi exploatat comercial.

​

În Europa, Elveția recunoaște demnitatea tuturor ființelor în constituția sa, Spania recunoaște drepturile maimuțelor, România propune o lege care recunoaște delfinii ca deținători de drepturi, și chiar Guvernul Regatului Unit a declarat public că animalele sunt ființe sensibile, și nu doar mărfuri.

În ce mod diferă aceasta abordare de o „Lege a Ecocidului”?

Abordarea drepturilor Naturii este diferită de Campania de eradicare a ecocidului și alte inițiative, întrucât schimbă paradigma „natura ca proprietate”.

​

O lege a ecocidului ar considera distrugerea pe scară largă a mediului într-o infracțiune împotriva păcii. Accentul este pus pe limitarea răului, prin utilizarea dreptului penal.

Orice distrugere care nu corespunde definiției de „ecocid” ar fi în continuare abordată în actualul cadru legislativ de mediu care consideră Natura ca fiind „proprietate”, și ne întoarcem de unde am plecat – în instanțele de planificare.