În fiecare an, pe 10 decembrie, ONU a decis să fie celebrată în toată lumea Ziua Internațională a Drepturilor Omului, pentru a marca aniversarea adoptării Declarației universale a drepturilor omului din 1948.
Această zi reprezintă o ocazie de a ne aminti că drepturile omului sunt universale, indivizibile, inalienabile, interdependente și interconectate.
Abia ieșită din coșmarul celui de-al doilea război mondial, peste tot se năștea aceeași întrebare: cum au fost posibile asemenea
atrocități? Umanitatea însăși, inclusiv ideea de umanitate, era în pericol.
Pentru ca așa ceva să nu mai fie posibil, pentru a retrasa, obiectiv și în scris, o hartă a umanității, au fost formulate drepturile omului care, deși neobligatorii, au reprezentat o cartă scrisă adoptată în unanimitate care a ajuns să definească standardul actual de umanitate. Desigur că și acum sunt în lume locuri și contexte în care drepturile omului sunt încă încălcate, dar faptul că acestea sunt recunoscute ca abateri reprobabile salvează sus-numita idee de umanitate.
Din 1948 au trecut 76 de ani, o întreagă generație. Ultimii 20 de ani au pus în evidență din ce în ce mai multe pericole care vizează însă natura. Ecosisteme din ce în ce mai largi sunt vizate, iar caracteristica de bază a lor este că nu pot fi izolate, ci comunică, sunt interdependente, se influențează unele pe altele într-un mod involuntar și care nu poate fi oprit. Oamenii pot fi arestați, revoltele pot fi oprite cel puțin temporar, dar ecosistemele nu pot fi izolate fără consecințe.
În acest moment, raportări din surse diverse arată că arii largi din natură se degradează continuu, iar consecințele anticipate sunt de rău augur, inclusiv pentru ființele umane. Cauza acestei degradări ține în principal de exploatarea naturii, care de sute de ani este considerată o resursă, un bun care poate fi posedat, vândut și exploatat. În ultimele decenii au fost puse în evidență diferitele tipuri de distrugere pe care natura le suferă din această cauză - degradări climatice, pierderea biodiversității - care în cele din urmă se repercutează asupra omului, deoarece este esențial să ne amintim mereu că și noi oamenii facem parte din acest organism complex care este natura.
Natura este cea mai mare ființă vie, și pentru a o proteja de amenințările prezente a fost creată inițiativa Drepturilor Naturii, care apoi conduce la o legislație care să țină seama de aceste drepturi.
Așadar, recunoscând faptul că ecosistemele sunt în pericol acum, așa cum în urmă cu 76 de ani umanitatea era în pericol, la începutul anilor 2000 a apărut inițiativa Drepturilor Naturii, care propune ca natura să fie văzută ca o ființă vie cu drepturi juridice, la fel ca și oamenii. Pământul este o ființă vie, este o comunitate de ființe interdependente care alcătuiesc UN SISTEM UNIC. Natura NU este un lucru care poate fi posedat!
În anul 2008, Ecuador devenea prima țară din lume care adopta în Constituția sa Drepturile Naturii.
Articolul 71:
“Natura sau PACHAMAMA, unde viața se reproduce și există, are dreptul la existență, dreptul să dăinuiască, să își mențină și să își regenereze ciclurile vitale, structura, funcțiile și procesele evolutive. Orice persoană, om, comunitate sau națiune poate solicita respectarea drepturilor mediului natural în fața organelor publice …”
Articolul 72 :
„natura are dreptul de a fi complet restabilită”
Inițiativei din Ecuador i-au urmat numeroase comunități din Statele Unite ale Americii și din Nepal, India, Italia, Noua Zeelandă și Australia care promovează cu tărie Drepturile Naturii în legile din țările lor.
În Aprilie 2010 a fost adoptată “Declarația Universală a Drepturilor Mamei Terra” la Conferința Mondială despre Schimbările climatice din Bolivia.
Drepturile reprezintă cel mai înalt nivel de protecție pe care legile îl pot oferi. Drepturile Naturii vor face din Natură un subiect al legii, cu personalitate juridică și drepturi de sine stătătoare.
În acest moment, natura nu are drepturi juridice de sine stătătoare, ci este văzută ca o simplă resursă, o proprietate. Există eforturi actualmente la nivel mondial pentru o economie verde, dar aceasta se raportează încă la natură ca la un bun rar și periclitat, dar care rămâne de fapt un capital ce poate fi vândut și cumpărat pe piața mondială.
Ce consecințe are acest punct de vedere? În acest moment se constată pe plan mondial că legile simple actuale privind mediul eşuează; în ultimii 50 de ani, de când a apărut legislația dedicată protejării mediului, peste jumătate din biodiversitate a dispărut. Aceasta deoarece sistemul legislativ care încurajează creşterea economică încă legitimează actele care conduc la distrugerea naturii.
Schimbarea reală în favoarea naturii va începe din momentul în care Natura va fi recunoscută ca o Ființă Vie cu drepturi juridice, așa cum suntem recunoscuți și noi, oamenii, care facem parte din ea.
Prin Drepturile Naturii se restabilește relația de armonie dintre om și natură.
Anul acesta, în perioada 21-23 iunie 2024, Roșia Montană Marathon a găzduit și o prezentare realizată de către Doris Ragettli, promotoare a Rights of Mother Earth și o voce puternică în lupta pentru recunoașterea naturii ca ființă vie cu drepturi juridice.
Doris a vorbit celor prezenți despre situația din acest moment în care natura este pusă în pericol și ca ONU să adopte o cartă a drepturilor naturii, așa cum a adoptat o cartă a drepturilor omului atunci când oamenii erau în pericol maxim. În acest scop, Rights of Mother Earth își propune să strângă semnături din toată lumea.
Cum ar arata planeta noastră dacă fiecare dintre noi s-ar gândi la Natura ca o Ființă Vie?
Comments