top of page
Poza scriitoruluiMarius Rusescu

ÎN OGLINDĂ

Actualizată în: 14 nov.

din capitolul 6 al cărții Coming Back to Life de Joanna Macy și Molly Brown; ediția a doua, publicată în 2014


Timp: 40 de minute



Mersul în Oglindă, exercițiu adaptată din cunoscutul Mers al Încrederii, trezește conștiința senzorială și redeșteaptă în noi recunoștința pentru viață, oferindu-ne și o schimbare de ritm și de concentrare. 

Exercițiul reprezintă antrenament excelent pentru sinele ecologic. Ajută oamenii să simtă lumea ca și cum ar fi corpul lor mai mare - imaginându-și atunci când deschid ochii, în momente precise, că se uită în oglindă. De aici numele. 

Acest exercițiu se poate face în orice moment al atelierului. Dezvoltă încrederea între participanți și pătrunde dincolo de cuvinte, în imediatul contactului cu lumea naturală.


Metodă

Cel mai potrivit este un cadru exterior, în natură, dar se poate face chiar și pe o stradă din oraș unde se află un copac.

Se lucrează în perechi: unul din parteneri închide ochii și celălalt îl ghidează, în tăcere. Apoi schimbă rolurile. 

Dacă nu pot folosi vederea, ei vor folosi celelalte simțuri cu mai multă curiozitate decât de obicei și se vor baza pe partenerul lor pentru a fi în siguranță.

Partenerul care ghidează, de mână sau de braț, le oferă numeroase experiențe senzoriale - să miroasă o floare sau o frunză, să pipăie un fir de iarbă sau o scoarță de copac, aud păsările cântând sau copii jucându-se - totul fără să vorbească.

Ritmul este relaxat, pentru ca fiecare să aibă timp să înregistreze complet fiecare întâlnire senzorială. 

Din când în când, ghidul ajustează capul partenerului, ca și cum ar ghida o cameră de filmat, și spune: „Deschide ochii și privește în oglindă." Cei ghidați își deschid ochii pentru un moment sau doi și absorb priveliștea.

Demonstrează cu un voluntar în timp ce dai instrucțiuni. Reamintește participanților să rămână tăcuți, cu excepția invitației periodice de a se uita în oglindă.

După o perioadă de timp predeterminată, rolurile se schimbă. 

Semnalează cu un sunet (de exemplu un clopoțel)  momentul schimbării rolurilor. Strigătul aborigen australian, coo-ee, funcționează bine, deoarece ajunge la o distanță mare pe măsură ce participanții îl repetă imediat ce îl aud.â


Când se întorc la finalul celui de-al doilea tur, se reunesc câte două perechi pentru a vorbi despre experiență. După aproximativ zece minute, poți iniția o discuție generală în întregul grup. „Ce ați observat?" „Ce v-a surprins?" „Ce sentimente v-au apărut, atunci când ați ghidat sau ați fost ghidați?"


Sursă: Joanna Macy & Molly Brown​​​​​​​​​​​​​​​​

4 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comentarios


bottom of page