Top menu

Trasformarea atitudinii critice in relatia cu persoanele apropriate  

În relaţia cu mama am tot timpul tendinţa să o critic dacă îmi cumpară ceva care nu îmi place. Iar în cazul meu, în astfel de situaţii, nu sunt atentă la cuvintele pe care le folosesc, nu îmi cenzurez reacţiile . De exemplu, acum câteva zile, mama intra în casă foarte bucuroasă cu un pachet mare, un cadou pentru mine. Îl deschid şi, spre surprinderea mea, era o caciulă albă şi un guler Buff.  La vederea cadoului, cuvintele mele sunt cât se poate de critice: “Mama, nu ţi-am zis să nu mai îmi cumperi nimic? Eu port căciuliţe numai de la Roşia Montană, de la Tică Darie”. Confruntată cu atitudinea mea critică, mama a tăcut pentru câteva momente, bucuria dispărându-i de pe chip.

sobrevivir-criticas-talento-si

În mintea mea, acest episod se înscria în eterna poveste a copilului ale cărui preferinţe nu sunt luate în considerare de către părinte. M-am simţit nevăzută şi într-un fel agresată, şi din obişnuinţă am criticat-o, fără să preţuiesc adevărata intentie a mamei.

Pe urmă, am reflectat foarte mult pentru că nu m-am simţit bine şi pentru că unul dintre principiile mele călăuzitoare este să răspund la neînţelegeri cu iubire. Şi mi-am dat seama că atitudinea mea a adus cu sine energia distructivă a criticii, creându-i mamei o suferinţă emoţională. Imediat a apărut senzaţia de vină, şi mă gândeam la cum să repar lucrurile.

Aş fi vrut să fi raspuns mamei aşa:

“Mama, îţi mulţumesc pentru că te-ai gândit la mine şi ai vrut să îmi cumperi ceva folositor, însă data viitoare m-aş bucura să alegem împreună cadoul sau să folosim banii pentru un Scop Măreţ.”

De atunci am început să lucrez la transformarea energiei mele critice.

Mă gândesc că în orice relaţie, pesoanele vizate de critică se închid în sine. Acest lucru este valabil mai ales în cazul copiilor.

Cu cât îi spui unui copil “Eşti obraznic…eşti neascultător…Nu faci asta bine…”, cu atât acel copil se închide emoţional, suferă, îşi pierde încrederea, şi devine ori prea timid, ori irascibil, pierzându-şi din creativitate. Critica nu aduce nimic bun.

nu-ma-face-de-rusine1

În loc să ne poziţionăm pe tărâmul criticii, am putea la fel de bine să vedem lucrurile într-o altă lumină, cu impact pozitiv asupra persoanelor cu care interacţionăm. Spre exemplu:

Îţi mulţumesc pentru intenţie! vs. Nu vreau!

M-aş bucura în viitor să… vs. Nu îmi doresc asta!

Eşti foarte dynamic! vs. Eşti agitat!

Eşti creativ/ă! vs. Ce prostie ai mai făcut?

Cred că rolul vital al mamei este să ajute la transformarea energiei brute a copilului în potenţial creativ. Să-i descopere harul încercând diferite strategii şi metode.

lauda1

Eu am început deja să folosesc cuvinte pozitive în acele împrejurări în care, înainte, reacţia mea ar fi avut valenţe critice.

Motiv pentru care, la început de primăvară, vă doresc să fiţi agenţi ai schimbării printr-o simplă alegere a cuvintelor atunci când ceva nu vă convine şi să vedeţi binele în orice situaţie!

 

Nu există niciun comentariu.

Lasă un răspuns