Top menu

Traseu maraton

Traseul pornește de la Monumentul Eroilor care au căzut pentru patrie în Primul Război Mondial 1916-1918. Rosia-Montana-Marathon

Tot acolo se găsește și Crucea, ridicată în semn de mulțumire, de către cel mai norocos căutător de aur din Roșia Montană și anume Mihăilă Gritta, care la sfârșitul secolului 18 ar fi găsit, în mina care îi aparținea și a cărui intrare era situată peste drum de Cruce aproximativ 1700 de kilograme de aur într-un singur loc.

Coborâm pe Foieș, până la pod la Bercu’, de unde ne întoarcem pe același traseu asfaltat, până la Școala Veche, de unde pornim spre Vercheș, la poalele Masivului Cetate.

Harta Traseu

Ocolim Cârnicul spre Vest, ajungând să lăsăm în dreapta Cariera Cetate, unde Statul Român a exploatat aurul timp de aproximativ 40 de ani. Cariera avea o capacitate de producție de 400.000 t de minereu anual. De aici rezultă o cantitate de 40 kg. Au/luna și la început când firma avea 1200 de angajați dar și în ultimii ani când după restructurarea făcută la nivel de personal mai erau doar 350 de angajați, dintre care 100 personal administrativ.

Coborâm spre satul Corna, ajungând în centrul satului la Biserica Ortodoxa. Ne ies în cale câteva case, iar în timp ce ieșim în drumul principal lăsăm în partea stânga, pe o colina ce domina împrejurimile, Biserica Greco-Catolica din Corna, veche de aproximativ 250 de ani.

Harta probe
Urmăm în aval pârâul Corna, trecem pe lângă casele celor care nu au vândut… Spun asta pentru că toate celelalte case și anume ale oamenilor relocați sau strămutați au fost demolate de către Companie înainte ca aceasta să dovedească LEGAL faptul că va putea obține Acordul de Mediu necesar demarării Proiectului…

Trecem de locul în care s-ar fi dorit ridicarea BARAJULUI de 184 m necesar Iazului de decantare a deșeurilor cu cianuri (“bineînțeles” ca sub concentrația minima admisa)…

Ajungem la 200m de intersecția cu drumul național… și ne întoarcem pe același drum județean… până în dreptul satului Corna, de unde continuăm să urcăm pe drumul județean…spre Combinatul Minier al Cuprului Roșia-Poieni.

Cu câteva sute de metri înainte să ajungem la Cele Trei Vârfuri ale Masivului Sulei (din Căldări), o luăm pe o scurtătură pitorească de deasupra Tăului Cornii, ce ne duce drept în intersecția de la Piatra Corbului.

De aici începem coborârea prin pădurea SECULARA de brazi, spre Tăul Brazilor, poate cel mai cunoscut și pitoresc tău al Roșiei.

Aici înconjurăm Tăul și începem să coborâm spre Centrul Vechi al Satului Roșia-Montana, centru administrativ (pe vremuri), social și economic al Comunei… Localnicii încă îi mai spun Piața sau Târg…

De-a lungul drumului care coboară abrupt spre Piață casele sunt dispuse în formă de amfiteatru. Mai vizibile în anotimpul rece și văzute de pe înălțimile ce înconjoară din toate părțile zona, pe timp de vara, datorită vegetației abundente clădirile ce ies în evidentă sunt cele situate lângă drum sau în imediata apropiere.

Trecem și pe lângă niște guri de baie, chiar și vestita galerie Cătălina-Monulești în care, la 1850 s-au găsit o parte dintre vestitele tăblițe cerate…

Strada Brazi, care spre Târg se îngustează foarte mult – casele fiind dispuse de o parte și de alta a drumului asemeni celor din orașele italiene, în special în Sicilia, lucru ce i-a adus și numele acelui fragment de “STRADA SICILIANA” – se termină într-o piațetă de tip BURG.

Aici sunt și case construite în epoci istorice diferite dar și case care încearcă să imite caracteristici al unor case de epocă, aglomerate sau mai bine zis așezate într-un mod specific burgurilor transilvănene de la începutul epocii moderne.

Traversăm Piața în încercarea de a ajunge – traversând Berkul și trecând pe lângă cimitirul Țarina (care este cel mai mare și în același timp multiconfesional spre deosebire de cele mai mici situate în apropierea celor 10 biserici de pe teritoriul Comunei) – spre Tăul Țarinii. Acesta este unul dintre cele 5 mari tăuri artificiale rămase dintre cele 100 existente la sfârșitul secolului al XIX-lea, când aceste acumulări de ape de diferite mărimi alimentau cele 475 de șteampuri – mori de lemn alimentate de apa – ce măcinau minereul auro-argintifer.

Ajungem la intersecția ce ne duce – spre stânga – prin satul Gârda–Bărbulești spre satul Vârtop, situat pe o vale paralelă văii Roșiei-Montane, Vârtopul fiind un loc de un pitoresc aparte: verdeață, aparent nelocuit dar se vede la tot pasul intervenția mâinii omului.

Drumul ce coboară vreo 7 km este situat paradoxal undeva la înălțime, la jumătatea distanței între vale și culme.

În satul Cărpiniș (la statuia lui Cloșca), o luăm la stânga pentru a ajunge – după un drum abrupt (de vreo 2 km) printr-o pădure de brad – deasupra locului numit Piatra-Alba, în Islaz.

De acolo, pe lângă crucea care se sfințește în fiecare an la jumătatea lunii mai prilejuind și o serbare câmpenească mult așteptată… Coborâm prin satul Bălmoșești spre satul Roșia-Montană și ieșim în drumul județean… în dreptul Bisericii Ortodoxe (construita cu bani din aurul lui Mihăilă Gritta) din satul Roșia-Montană.

Mai urcăm 200 m până la monumentul Eroilor, punctul terminus al Maratonului din 2015.