Top menu

Pe unde alergăm?

Revenim cu un nou articol din cartea „Alergăm pentru sănătate: din tainele eforturilor fizice” adomnului Silviu Dumitrescu, autor și antrenor emerit al atletismului românesc.

jogging-on-the-beach

Săptămâna aceasta am ales ca subiect ”Pe unde alergăm?”, fiind foarte important locul de alergare pentru sănătatea noastră.

Locurile pe unde puteţi alerga, ne spune domnul Dumitrescu, sunt multe şi variate. Ele însă trebuie să respecte anumite cerinţe fără de care nu puteţi profita de toate binefacerile alergării. În primul rând, aerul respirat trebuie sa fie curat deoarece, prin efort, respiraţia se accelerează pentru a aduce mai mult oxigen, iar dacă aerul nu este curat, plămânii se  îmbâcsesc cu noxe dăunătoare. Este preferabil să alegeţi potecile de pădure unde terenul mai moale menajează tendoanele şi ligamentele care se pot inflama la un teren prea dur. Dar cel mai mult are de suferit creierul care nu suportă prea uşor şocurile la care este supus pe un teren tare şi atunci apar dureri de cap şi chiar stare de vomă, de nervozitate şi indispoziţie generală. Teren bun de alergare este şi cel cu iarbă, cu nisip sau pământ, dar alergarea prin nisip sau teren denivelat trebuie făcută cu prudenţă fiindcă aceasta solicită mult gleznele care pot protesta. Dacă nu găsiţi un teren suficient de moale, atunci puteţi alerga şi pe  asfalt sau chiar pe şosele betonate, dar trebuie sa folosiţi o încălţăminte foarte moale care să amortizeze astfel şocurile puternice la contactul cu solul. Evitaţi şoselele aglomerate din cauza poluării excesive de care trebuie să vă feriţi. 

Este foarte sănătos, când aveţi posibilitatea, să alergaţi desculţi pe nisipul de pe malul mării sau, tot desculţi, dimineaţa pe iarba cu rouă. Senzația de bine pe care o simțiți este și datorită faptului că în contactul cu pământul vă descărcați bioelectric, fenomen pe care îl puteți obține și dacă intrați în contact cu pământul cu orice parte a corpului.

În cartea sa, Born to Run (Născuți ca să alerge), Mc Dougall scrie despre oamenii unui trib indian din Mexic, Tarahumara, care pot alerga frecvent distanțe de peste 150  kilometri, în viteză incredibilă, având în picioare niște sandale cu talpă subțire, fără să sufere traumatisme de efort. Și trage concluzia că încălțămintea modernă, moale, care ferește organismul de șocuri mai puternice ar fi cauza deselor accidentări de care suferă alergătorii. Noi nu împărtășim această idee. Oamenii tribului din Mexic s-au adaptat la acest gen de efort de-a lungul generațiilor, fiind mai rezistenți și la accidentări. Este însă adevărat, și experiența a dovedit-o, că o încălțăminte prea moale obosește mai mult și poate provoca mai ușor neplăceri, după cum nici o încălțăminte prea dură nu este propice. Încălțămintea alergătorului, din punct de vedere biomecanic, este cu atât mai bună pentru performanță cu cât este mai dură, dar aceasta duce la marele risc al accidentărilor. În concluzie, pantoful de alergare trebuie ales în funcție de greutatea  corporală și de adaptarea naturală a organismului la acest gen de efort.

Pentru orășeni, în general, alergatul pe teren tare sau cu o încălțăminte prea dură, provoacă adesea și dureri de cap din cauza șocurilor provocate în cutia craniană. În ultimii ani, firmele de încălțăminte sportivă au creat pantofi cu mici arcuri în talpă care în mod cert ajută  în alergare și pot fi folosiți de amatorii care nu participă în concursuri deoarece acest model de pantofi nu este permis în competițiile oficiale, fiind socotit ca un doping.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, precum și despre multe alte lucruri extreme de importante pentru un alergător, citiți cartea domnului Dumitrescu, „Alergăm pentru sănătate: din tainele eforturilor fizice”, pe care o puteți găsi la Librăria Eminescu din București (www.librariaeminescu.ro).

Alergam-pentru-sanatate-Din-tainele-eforturilor-fizice

Nu există niciun comentariu.

Lasă un răspuns