Top menu

O inima zen

“Zilele tale trec precum curcubeele, precum fulgerele, precum o stea la aparitia zorilor. Viata ta este scurta. Cum poti sa continui sa ramai in conflict?”

~Buddha 

zen-aching-heart

In traditiile evreiesti, un mare rabin si-a invatat discipoli sa memorize si sa contempleze  invataturile iar apoi sa plaseze rugaciunile si cuvintele sfinte in inima lor. Intr-o zi, un student a intrebat rabinul de ce foloseste mereu fraza “in inima voastra” si de ce nu “in inima ta”, asa ca maestrul a raspuns, “Doar timpul si iertarea divina pot pune esenta acestor povesti in inima ta. Aici noi le recitam si le invatam punandu-le in inimile noastre, sperand ca intr-o zi cand inima noastra se va deschide ele sa poata intra.

Dar cand inima noastra se deschide- atunci cand ne indragostim, cand simtim prietenie sau un parteneriat- este intotdeauna o experienta dificila. Neurostiinta moderna a descoperit ca suferinta emotional pe care o simtim este localizata in creier in aceeasi zona in care este si suferinta pentru durerea fizica. Asa ca atunci cand ne simtitm abandonati si respinsi, nu mai vrem sa mancam, sa dormim, avem probleme de respiratie, ne simtim corpurile slabite ca si cand am avea gripa sau ar fi trecut un camion peste noi.

Asadar, ce putem face atunci cand suntem nevoiti sa acceptam pierderea unui prieten sau a unei personae iubite? Ce adevar putem gasi dincolo de povestile pe care ni le spunem noua insine despre cum ei au gresit si noi avem dreptate sau noi am gresit si ei au dreptate? Ce putem face inafara de sa ne pierdem neproductiv ore incercam sa descifram tot ceea ce au zis sau au facut ceilalti? Putem sa facem ceva mult mai folositor decat sa ne justificam in fata propriei persoane legat de ceea ce am zi sau am facut, dorindu-ne sa fi spus sau sa fi facut ceva diferit? Si ce putem face atunci cand aceste povesti se imprastie si se multiplica pana la acel punct in care simtim ca ne sufocam in disperare, simtind ca e ceva in neregula cu noi, ca nu meritam sa fim iubiti, cand simtit ca noi suntem motivul pentru care lucrurile nu au mers bine?

Precum un castel de nisip, totul este temporar.

Construieste-l, priveste-l, bucura-te de el.

Si cand vremea va veni

Lasa-l sa se risipeasca .

Primul lucru pe care trebuie  sa-l faci atunci cand te confrunti cu pierdere sau tradare este sa gasesti un mod prin care sa iti recastigi intelepciunea inimii  astfel incat sa poata suporta suferintele. Profesorul Zen Kalfried Von Durckheim vorbeste despre importanta nevoii de a ne depasi dificultatile intr-un mod curat si constient.

Persoana care, fiind déjà pe acest drum, intampina perioade grele, nu se va indrepta, ca o consecinta, spre acei prieteni care ii ofera refugiu si confort, incurajand eul ei trecut sa supravietuiasca. Mai degraba, ea va cauta pe cineva care ii va ajuta in mod credincios si constant sa isi riste sinele, pentru a indura cu mult curaj obstacoloul intampinat si mai apoi sa il depaseasca. Doar in ideea in care o persoana se expune din nou si din nou la anulare si la pierdere va gasi ceea ce este indestructibil inlauntrul lor. In aceasta rezida demnitatea si spiritul unei reale “Treziri”.

Uneori, suferind de pe urma pierderilor, tradarilor neasteptate si a despartirilor care ni se intampla fiecaruia dintre noi, devin momentele in care crestem profund in capacitatea noastra de a trai o viata autentica si libera. De cele mai multe ori, reusind sa depasim dificultatile, abilitatea noastra de a iubi si de a simti compasiune pentru noi insine ne va ajuta sa infrangem obstacolele ce vor putea aparea in viitor. Invatand cum sa facem fata acestora este unul dintre putinele lucruri care ne vor ajuta sa cunoastem care sunt lucrurile bune pe care le putem spune si face atunci cand persoanele dragi noua vor suferi la randul lor.

Acesta este un extras luat din cartea, “A Lamp in the Darkness: Illuminating the Path Through Difficult Times

Sursa:  www.jackkornfield.com/zen-aching-heart/#more-2286

Nu există niciun comentariu.

Lasă un răspuns