Top menu

Natura ca parte din noi – extinderea drepturilor civile la lumea naturală

de Mumta Ito

Având în vedere procesul continuu de distrugere a biosferei, trebuie să punem la punct noi sisteme legale pentru a proteja ceea ce rămâne. Mumta Ito propune un nou început care să implice fundamentarea legislaţiei cu privire la mediu pe o extindere a “drepturilor civile” asupra lumii naturale.

Ideea de la bază este că întreaga viaţă este protejată – iar apoi trebuie căutat echilibrul necesar pentru a menţine relaţia noastră dinamică cu întreaga viaţă – nu invers.

Mumta Ito - Doris Ragletti - Alexandra Postelnicu

În ciuda proliferării legilor şi a tratatelor cu privrie la mediu, distrugerea lumii naturale continuă în ritm alarmant.

Unul dintre principalele motive pentru aceasta este că legile noastre referitoare la mediu – care se raportează la natură ca la o proprietate – o legitimează.

Premisa de la care se porneşte este că nu întreaga viaţă este protejată, astfel că ne aflăm în situaţia imposibilă de a produce reactiv legi care să ofere protecţie, în loc de a crea proactiv cadrul legal necesar pentru a crea o lume ecologic înfloritoare în care să vrem cu toţii să trăim.

Legile pe care le avem deja – precum Directiva Consiliului Europei cu privire la habitate şi la specii (EC Habitats and Species Directive), Actul de reglementare al naturii şi zonelor rurale – Regatul Unit (UK Wildlife and Countryside Act) şi Actul Speciilor pe cale de dispariţie – SUA (US Endangered Species Act) – protejează la modul selectiv specii despre care s-a dovedit că există un risc de extincţie.

Totuşi, într-o lume radical interconectată, în care, conform oamenilor de ştiinţă, efectiv zeci de specii dispar zilnic (de exemplu, pierderea de specii este la 1,000-10,000 ori rata de fond); această abordare nu mai este suficientă.

Procesul de aducere la zi a programelor care detaliază care sunt speciile protejate durează ani în şir. Atunci când în sfârşit se demonstrează ştiinţific că o specie poate fi ameninţată cu extincţia, de multe ori este prea târziu.

Compensarea biodiversităţii?

În mod similar, schemele propuse pentru compensarea biodiversităţii care au rolul de a grăbi procesul de planificare nu iau în considerare natura complexă şi interconectată a lumii în care trăim.

Ecosistemele nu sunt substituibile – nu funcţionează pur şi simplu înlocuirea unuia cu altul, după cum s-a văzut din dificultăţile pe care le-a întâmpinat în lume implementarea practică a acestor scheme.

Aceste scheme de asemenea aduc în atenţie anumite preocupări etice – se poate pune o valoare economică pe viaţa în sine? Ce a fost de fapt mai întâi, viaţa sau economia? A întări paradigma „natura ca proprietate” şi a oferi o protecţie legislativă parţială în mod clar nu este răspunsul la problema noastră – dar atunci care este?

Nu cu foarte mult timp în urmă, legea noastră le trata pe femei şi pe copii ca „proprietăţi”. Născută din mișcarea pentru drepturile civile, recunoaşterea naturii – care include ecosisteme, râuri, munți, specii etc. – ca având dreptul de a exista, de a persista, de a se reînnoi şi de a-şi menţine ciclurile sale vitale schimbă fața legilor cu privire la mediu.

Ar trebui să începem de la premisa că toată viața este protejată – și abia ulterior să căutăm să găsim echilibrul necesar pentru a menține relația noastră dinamică cu întreaga viața – nu invers.

De ce vorbim despre „drepturile naturii”?

Cea mai mare protecție oferită de legea noastră se referă la „drepturi”. Legea reglementează comportamentul uman, dar în principal între titulari de „drepturi”. Aceasta recunoaște în linii mari, două tipuri de titulari de „drepturi” – ființele umane și entitățile create de om, cum ar fi companiile și țările.

Orice altceva, inclusiv lumea naturală, este tratată ca “proprietate”. Acest lucru înseamnă că problemele de mediu sunt tratate ca probleme de planificare și sunt gestionate în cele mai multe cazuri exclusiv de către instanțele administrative şi de planificare, ignorând chestiunile cu o perspectivă mai vastă, care sunt într-adevăr în joc atunci când avem de-a face cu ecosisteme într-o lume interexistentă.

În cel mai bun caz, ceea ce se poate obţine în instanţă este anularea unei decizii de planificare – numai pentru ca o nouă cerere revizuită să fie depusă şi dezvoltarea planificată de obicei continuă.

Paradigme învechite

Legea modernă în cele mai multe țări operează în limitele următoarelor paradigme depășite:

  mecanicistă (de exemplu, viziunea despre lume ca fiind alcătuită din obiecte separate, neconectate care interacționează într-un mod previzibil);

  antropocentrică (adică viziunea despre lume ca existând numai pentru folosul fiinţelor umane –de aici provin ideile despre „resurse naturale” și “capital natural” bazând valoarea naturii pe utilitatea sa pentru umanitate, mai degrabă decât pe valoarea sa intrinsecă); și

  contradictorie (modelul competitiv / retributiv în care una dintre părți câștigă în detrimentul alteia)

Niciuna dintre aceste paradigme nu reflectă realitatea științifică completă a modului în care funcționează sistemele naturale. Acest lucru dă naștere la iluzia unei relații de dominare faţă de natură care a dus la situația dificilă actuală.

Deoarece facem parte din natură, nu putem să producem daune naturii fără să ne facem rău nouă înşine. Ştiinţa a admis deja de multă vreme existenţa unei lumi fluide care este profund interconectată.

Valoare intrinsecă, nu de utilitate

Cu toate acestea, legile noastre și atitudinile culturale generale nu reușesc să acționeze pe baza aceste înţelegeri, în detrimentul nostru. Vorbim despre „sustenabilitate” – şi totuşi în cadrul nostru legal nu regăsim o coerenţă faţă de ideea pe care aceasta o implică. Este timpul pentru o schimbare.

Legile cu privire la drepturile naturii dețin o viziune a unei lumi în care legile noastre generează o cultură care respectă profund inter-existența lumii noastre și susține relații sănătoase cu întreaga viață. Se extinde ideea noastră de comunitate pentru a include întreaga comunitate a vieţii – un concept, de asemenea, consacrat în Inițiativa Cartei Pământului a ONU.

Făcând aceasta creăm un cadru legislativ în care lumea naturală este văzută ca un actor egal în menținerea bunăstării planetei – un participant activ, care este demn de respectul nostru, mai degrabă decât ceva inert care există doar pentru consumul uman.

Se creează o legislaţie care onorează legea de interconectare a sistemelor naturale și ne permite să protejăm natura pentru valoarea sa intrinsecă, mai degrabă decât pentru valoarea sa de utilitate pentru oameni.

Aceste legi le oferă de asemenea o putere cetăţenilor de a proteja natura prin guvernare ecologică comunitară, stimulând responsabilității și catalizând schimbări sociale pozitive. Acesta este motivul pentru care tot mai multe țări adoptă această abordare – și pentru care noi propunem ca Parlamentul European – unul dintre cele mai puternice organisme politice din lume – să facă la fel.

Cât de fezabilă este?

Având în vedere că modelele noastre legale și economice actuale au fost ineficiente în stoparea distrugerii pe scară largă a biosferei, tot mai multe țări consideră drepturile naturii ca fiind o modalitate practică eficientă de a merge înainte.

Ecuador este prima țară care a adoptat drepturile naturii în constituția sa. Bolivia a adoptat drepturi pentru natură la nivel național și a numit un Avocat al Poporului să se ocupe de problemele de mediu în mod direct.

Peste 35 de autorităţi locale din SUA (și numărul e în creştere …), inclusiv Santa Monica și Pittsburgh au adoptat drepturi ale naturii la nivel local. Aceste legi

  – recunosc drepturile comunităților și comunităților naturale, care includ ecosistemele și natura;

 - acordă cetățenilor dreptul de a apăra drepturile ecosistemelor și ale naturii

  – și subordonează drepturile corporațiilor faţă de cele ale ecosistemelor și oamenilor, în măsura în care acțiunile lor sunt împotriva binelui comun.

În plus, hotărârile judecătorești recente urmăresc această tendință. De exemplu, cea de recunoaștere a râului Wanganui din Noua Zeelandă ca ființă vie, cu aceleași drepturi ca o persoană, și hotărârea tribunalului Costa Rica care stabileşte că deoarece cel de-al doilea recif din lume (ca dimensiune) este o fiinţă vie, nu poate fi exploatat comercial.

În Europa, Elveția recunoaște demnitatea tuturor ființelor din constituția sa; Spania recunoaște drepturile primatelor; România propune o lege de recunoaștere a delfinilor ca titulari de drepturi, și chiar guvernul britanic a declarat public că animalele sunt ființe conştiente, nu doar mărfuri.

Care sunt diferenţele faţă de de o „Lege a ecocidului”?

Abordarea drepturilor naturii este diferită de campania Eradicarea Ecocidului și de alte inițiative deoarece ea modifică paradigma „natura ca proprietate”.

O lege a ecocidului ar face din distrugerile masive ale mediului o crimă împotriva păcii. Accentul se pune pe limitarea daunelor, prin utilizarea legii penale.

Orice distrugere care nu se încadrează în definiția legală a „ecocidului” ar fi încă abordată în cadrul legal actual privind mediul înconjurător, care consideră natura a fi „proprietate”, și iată că ne-am întors de unde am plecat – la instanțele de planificare.

Cum putem realiza această transformare?

Un grup de avocați, ecologiști, cadre universitare și alții s-au reunit pentru a constitui o inițiativă a cetățenilor europeni („ICE”) de a invita Comisia Europeană să prezinte o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene prin care să se adopte o abordare a protecției mediului bazată pe drepturi.

Echipa în creștere, care se întinde în prezent în 13 de țări ale UE, pledează pentru adoptarea de legi care recunosc dreptul naturii de a exista, a se regenera şi de a-şi menține ciclurile vitale.

În acest sens, naturii în ansamblu îi va fi acordat statut și protecție în conformitate cu legislația noastră, aspecte pe care nu le are la ora actuală conform cu paradigmele cele mai recente din legislaţia mediului de pe mapamond.

Ce este o Inițiativă a Cetățenilor Europeni (ICE)?

ICE este un mecanism de democrație participativă în cadrul UE, din aprilie 2012, care permite cetățenilor să propună o lege. Prin urmare, este o modalitate directă de împuternicire a cetățenilor de a introduce puncte pe ordinea de zi în agenda legislativă a UE.

Temeiul juridic se găseşte în Articolul 11 ​​TEU și Articolul 24 din TFEU. Regulamentul (UE) nr. 211/2011 stabilește cerințele detaliate. Acesta este un mod eficient de a aduce o modificare – în cazul în care UE adoptă o propunere de Directivă, atunci toate statele membre au obligația de a crea legi de aplicare a acesteia într-un interval de timp specificat.

Comisia Europeană dorește ca cetățenii să joace un rol mai activ în procesele politice europene și ICE este o modalitate puternică de a realiza acest lucru.

Cerere de sprijin

ICE este un proiect care se va derula în întreaga Europă – de vreme ce reprezintă iniţiativa unor cetățeni, avem nevoie ca cetățenii să participe activ la acest proces.

Dacă aveți competențe în următoarele domenii și aţi dori să vă implicaţi în co-crearea acestei inițiative care va intra în istorie, vă rugăm să luați legătura cu mine, în calitate de reprezentant al comitetului de organizare, la mumtaito@gmail.com. Domeniile specifice în care avem nevoie de asistență suplimentară sunt:

-       Administrare / sprijin administrativ; strângere de fonduri; contabilitate; cercetare; IT / site-uri / mass-media; branding; educație; propagandă; lobby; management de proiect.

-      Membrii suplimentari se vor alătura celor 13 echipe din țările existente (Marea Britanie, Spania, Portugalia, Germania, Franța, Luxemburg, Ungaria, Croația, România, Irlanda, Italia, Belgia și Letonia).

-       Oameni care ar dori să conducă inițiativa în țările UE în care încă nu avem reprezentanţi (Danemarca, Suedia, Finlanda, Țările de Jos, Polonia, Slovacia, Slovenia, Malta, Lituania, Estonia, Republica Cehă, Cipru, Austria, Estonia, Bulgaria și Grecia)

Avem, de asemenea, locuri pentru stagii de auto-finanțare în Findhorn și Andaluzia.

Sprijinul poate cuprinde oferirea de consultanţă sau implicarea în acţiunea propriu-zisă (ne este de folos orice ajutor, oricât de mic). Pentru a fi păstrat la curent, înscrie-te în Being Nature Project.

Aşteptăm să luaţi legătura cu noi şi să creăm împreună cadrul legal necesar pentru a construi o lume mai bună şi mai prosperă pentru toate generaţiile viitoare.
________________________________________

Mumta Ito este fondatoarea Centrului Internațional de Drept Holistic. Fost avocat orăşenesc transformată în avocat de mediu în interesul public, ea a întreprins turnee cu Amma, una dintre cele mai mari învăţătoare şi filantroape ale Indiei. Mumta a mai ajutat la realizarea de ateliere de vindecare în întreaga lume și a înființat un ONG în Caraibe pentru a crea o mișcare populară menită să salveze un ecosistem de importanță ecologică globală.

În acest articol, ea scrie în numele comitetului de organizare a Inițiativei Cetățenilor Europeni cu privire la Drepturile Naturii. Mumta poate fi contactată la adresa mumtaito@gmail.com.

De asemenea, în The Ecologist: Apărarea Naturii cu „legea holistică”.

Sursa: http://www.theecologist.org/campaigning/2363662/being_nature_extending_civil_rights_to_the_natural_world.html

Nu există niciun comentariu.

Lasă un răspuns