Top menu

Maratonul Recunoștinței

In 2006, lucram ca psiholog in cadrul programului de intership la clinica WestCal Medical Center[1] din San Francisco. Intr-o zi, unul dintre colegii mei, John, m-a intrebat daca am fost vreodata la Rosia Montana. Mi-a spus ca a citit pe internet ca Rosia Montana este o localitate in Apuseni unde se va incepe un proiect de exploatare de aur. Spre marea mea rusine, pe atunci nici nu auzisem de aceea zona si nici nu am fost curioasa sa aflu mai multe.

In Noiembrie 2007, am participat la primul meu Simpozion Pachamama: Awakening the Dreamer, Changing the Dream, care mi-a schimbat viata. Am auzit chemarea popoarelor indigene pentru a lucra impreuna…pentru a ne schimba stilul de viata, mentalitatea, astfel incat sa cream o altfel de lume, o lume echitabila, sustenabila si implinita sufleteste. Mi-am dat seama ca menirea mea nu este de psiholog pentru ca sufletul meu isi doreste sa contribuie la transformarea societatii noastre si, mai presus de orice, la protejarea Mamei Terra (mediului inconjurator).

Intre 2007-2009, mi-am continuat studiile, fiind foarte concentrata pe teza de doctorat, astfel încat nu am avut timp sa ma implic in nici o actiune a Asociatiei Pachamama. In Septembrie 2009, am fost in Ecuador alaturi de triburile Achuar pentru 10 zile in padurea amazoniana, experienta deosebita care m-a determinat să devin facilitator Pachamama (noiembrie 2009) și sa incep sa lucrez direct cu organizatia Pachamama participand in calitate de facilitator la o serie de simpozioane in diferite locuri din Statele Unite.

Aproximativ in aceeasi perioada (2008 – 2009) am intrat in vorba cu Dna Silvia Osteveen, arhitecta si presedinta Asociatie Heritage, care deruleaza programe de promovare a culturii si traditiei romanesti. Dna Silvia Oostveen, alaturi de Asociatia Heritage, lucra la programe culturale pentru Rosia Montana in sensul introducerii acestei zone in Patrimoniul UNESCO, motiv pentru care a scris/editat o serie de carti pe aceasta tema.

De aceea, in perioada in care am lucrat in Statele Unite, vorbeam lunar la telefon, dansa spunandu-mi ce se intampla cu proiectul Rosia Montana, ce avize de mediu s-au dat, nu s-au dat..etc…Am devenit din ce in ce mai interesata …ceva in mine imi spunea ca si eu vreau sa ajut la protejarea Naturii si Culturii din aceasta zona, dar nu stiam cum pot sa ma implic direct si concret, asa ca modalitatea mea pe atunci era sa ma informez despre stadiul proiectului.

In 2011 (8 Septembrie 2011) a luat fiinta ONG-ul Pachamama Romania, a carui membru fondator sunt, organizatie care si-a asumat printre obiective promovarea in Romania a Proiectului International Drepturile Naturii, dar si la realizarea demersurilor pentru implementarea Drepturilor Mamei Terra.

La sfarsitul lui August 2012, am avut o prezentare la Bruxelles alaturi de Asociata Heritage cu tematica: “Romanian Heritage Day – Nature, People, Traditions – Bucovina – Transylvania; Bucharest Little Paris.”

Aceasta a fost prima mea interventie oficiala in ceea ce priveste protejarea si conservarea patrimonului natural si cultural de la Rosia Montana.

Am simtit ca modul in care eu pot sa ajut direct este prin realizarea demersurilor de adoptare si implementare a Declaratiei Universale a Drepturilor Mamei Terra. Astfel, daca natura ar fi vazuta ca o fiinta vie in legislatia din Romania sau chiar in legea fundamentala (Constitutie), nu s-ar permite derularea unor proiecte care ar duce la distrugerea unor ecosisteme, a unor zone vii din Romania.

De aceea, unul dintre proiectele principale ale Asociatiei Pachamama Romania este sa colaboreze cu autoritățile competente, astfel incat propunerea legislativa privind protejarea Drepturilor Naturii sa fie inclusa pe agenda publica, sa intre in dezbatere parlamentare si ulterior sa fie adoptata.

In luna iunie 2012, Pachamama Romania a fost unul dintre cele 2 ONG-uri romane prezente la Summit-ul Rio+20, organizat la Rio de Janerio, unde am avut deosebita onoare sa inmanam cele 120.000 de semnaturi stranse pentru Petitia: “Spuneti DA Drepturilor Naturii!”, alaturi de o scrisoare oficiala presedintelui ONU Ban Ki Moon, si sa solicitam public adoptarea si implementarea Declaratiei Universale a Drepturilor Mamei Terra de catre ONU.

Asociatia Pachamama a promovat mesajul referitor la protejarea Drepturilor Naturii si prin sport. Acest lucru s-a realizat cu ajutorul a 2 alergatori de marton amatori: Florin Stanciu si Ilie Rosu - care au alergat cu mesajul: “Natura este o Fiinta Vie! Spuneti DA Drepturilor Naturii!”. Pentru aceasta cauza (Promovarea Drepturilor Naturii) Florin Stanciu a alergat 155 km (Octombrie 2012) la Maratonul International Bucuresti, iar Ilie Rosu a alergat pentru aceeasi cauza atat la Maratonul International Bucuresti, cat si la Maratonul UNICEF de la GENEVA.

In ultima perioada lucrurile pareau ca stagneaza la Rosia Montana…Gabriel Gold Corporation inca mai avea nevoie de avize de la Ministerele Mediului si Culturii….deci inca mai era timp ca lucrurile sa fie stopate inainte ca un genocid natural sa se intample in zona. Nu resimteam presiunea timpului ca lucrurile sunt pe muchie de cutit.

Apoi, in luna Iulie 2013, tatal meu imi spune ca a citit in presa ca se va da drumul la exploatare, ca zarurile au fost aruncate si ca s-a decis soarta acestui loc. Am simtit atata durere in suflet, ca si cum ar fi murit cineva drag, mi-au dat lacrimile…..vedeam mental imaginea masivului Carnic detonat, lacul de ceanura, paduri defrisate, poluare..o zona moarta care este pe punctul de a-si pierde Istoria..si, intr-un fel, de a inceta sa mai existe.

Am simtit in acel moment ca trebuie sa fac ceva, ca trebuie sa duc mesajul Drepturilor Naturii la Rosia Montana ca Natura este o FIINTA VIE, ca ROSIA MONTANA CU TOTI MUNTII, PADURIILE SI APELE SALE ESTE O FIINTA VIE!!!

NASTEREA IDEII MARATONULUI

Astfel, mi s-a infiripat in minte ideea sa organizez un Maraton la Rosia Montana pentru Drepturile Naturii in luna August. Asa ca m-am decis sa vorbesc cu Ilie Rosu, care stiam ca organizeaza maratoane in zone istorice, pentru a vedea daca ma poate sprijini in organizarea unui eveniment sportiv. L-am contactat pe Facebook. Ilie mi-a raspuns dupa cateva zile, ca are Solutia….sa organizeze pe 17 August, la Rosia Montana, Maratonul Recunostintei – dedicat eroilor cazuti in Primul razboi mondial si victoriei Constantinei Dita, campioana Olimpica de la Beijing din 2008. Asa ca ne-am unit fortele si mesajul si am organizat pe 17 August 2013, a doua editie a Maratonului Recunostintei la ROSIA MONTANA cu mesajul:

“DIN DRAGOSTE PENTRU ROMANIA SI ISTORIA EI

SPUNE-TI DA DREPTURILOR NATURII PENTRU CA NATURA ESTE O FIINTA VIE!!”

Un mesaj care vorbeste despre trecut – despre iubirea si recunostinta fata de stramosii nostri pentru faptul ca s-au luptat si si-au dat viata ca sa apere pamanturile dacice, pentru recunoasterea performantei sportului romanesc si un mesaj despre iubirea fata de natura – respectarea Naturii ca o Fiinta Vie si responsabilitatea pe care o avem fata de generatiile viitoare, de a le darui o Planeta locuibila. Am invatat impreuna ca Romania nu inseamana nu numai istoria si trecutul ei, Romania inseamna istorie, obiceiuri si traditii mostenite, dar si mediu inconjurator (Natura Vie) si generatii prezente si viitoare. La Rosia Montana am dus un mesaj de recunostinta pentru trecutul Rosiei Montane si de recunostinta pentru Rosienii care pastreaza vie acea zona. Si ce a invatat Ilie de la mine. Romania nu inseamana numai istoria ei, dar si Natura ei. Strabunii nostri s-au luptat pentru apararea teritoriului romanesc, a Naturii din Romania, acestea este zestrea pe care am mostenit-o de la ei..

Asa cum spunea Regele Mihai:

“Nu văd România/Rosia Montana de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

Nu in ultimul rand:

“Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.”

Deci pentru a avea un viitor sustenabil si prosper trebuie sa respectam trecutul, iar SENTIMENTELE, ACTIUNILE DIN PREZENT sunt cele care catalizeaza ceea ce va urma.

Medaliei i-am acordat o atentie deosebita, conectand-o cu Maratonul “Pe aici nu se trece”. Pe monumentul de la Tisita scrie: ”Pe aici nu se trece”, reprezentand-o pe Zeita Victoriei, o femeie cu sabia inaltata deasupra capului.


Simbolul maratonului a fost monumentul dedicat eroilor din primul razboi mondial din Rosia Montana, inconjurat de flori de magnolii – simbolul Drepturilor Naturii. Puritatea si gingasia florilor de magnolie au imbratisat durerea trecutului (durerea si tristetea mostenita de la strabuni, incepand de la daci, care au fost supusi imperiului Roman). De-a lungul timpului, acest teritoriu a fost supus cotropitorilor: romani, Imperiul autro-ungar, etc  iar populatia locala a fost folosita ca sclavi, sau mana de munca ieftina si nu s-a bucurat in totalitate de resursele locului. De-a lungul timpului a fost o rezistenta pasiva, tacuta, dar foarte puternica. Cu toate acestea, stramosii nostri, prin forta lui Avran Iancu sau a Rosienilor Closca si Crisan, de exemplu, s-au luptat pana la moarte ca sa apere aceste pamanturi si sa nu le instraineze.


Aceasta rezistenta puternica fata de orice forma de ingerinta asupra teritoriului stramosesc s-a simtit din nou prezenta cu ocazia Maratonului de la Rosia Montana. Am intalnit oameni cu suflet mare, ca Dl Camarasanu, care de zeci de ani se dedica in protejarea acestei zone. In fiecare zi, el merge la Monumentul Eroilor, de langa Crucea lui Gritta pentru a ingriji monumentul.

In noaptea dintre 13-14 August, am participat la Maratonul Dracula in Parcul IOR, organizat de Ilie Rosu. Maratonul trebuia sa aiba loc langa Cetatea Poienari, dar pentru ca nu s-a obtinut aprobarea, Ilie Rosu a decis sa organizeze maratonul in Bucuresti si sa-l transforme intr-un maraton nocturn, cum este si mitul Spiritului lui Vlad Tepes/Spiritul Dracula.

Acolo l-am revazut pe Gabi Manea, el fiind și arbitrul competitiei. I-am povestit despre proiectul maratonului Rosia Montana, i-a placut ideea, si mi-a zis ca ar vrea si el sa se implice in organizarea acestui maraton.

Asa ca alaturi de Ilie Rosu am demarat toate actiunile necesare pentru organizarea maratonului – aspecte organizatorice/ logistica/ aprobari/ material de publicitate, iar Gabi Manea ne-a dat o mana de ajutor in acest demers, in sensul ca si-a luat sarcina de a gasi voluntari.

Am facut parteneriat si cu Asociatia ALBURNUS MAIOR, prin reprezentantii sai Ramona Dominicioiu si Calin Capros. Recunosc ca a fost iarasi magie, cum am intalnit-o pe Ramona. Anul trecut, cand am fost la Summitul Pamantului la Rio de Janerio, am intalnit o profesoara din Petrosani, Nicoleta, care a insotit grupul de copii romani, castigari ai concursului Rio+20 Musical. In aceasta primavara am reintalnit-o pe Nicoleta la o intalnire a ONG-urilor, unde am facut cunostinta cu Cosmin Barzan din Constanta. Cu Cosmin, am schimbat cateva vorbe, ocazie cu care am aflat ca a participat de mai multe ori la FanFest. Cand am aflat ca FanFestul va fi in aceeasi perioada cu Maratonul Recunostintei, l-am sunat pe Cosmin sa imi spuna daca ii stie pe unii dintre organizatorii FanFestului si astfel am obtinut numarul de telefon al Ramonei. Deci conexiunea cu Ramona s-a facut printr-o persoana pe care am intalnit-o la Rio de Janerio la Sumitul Pamantului, unde am promovat Drepturile Naturii…deci indirect mesajul Drepturilor Naturii ne-a unit.


Am avut exact o luna sa punem in picioare acest Maraton…iar lucrurile s-au implinit nemaipomenit. Am obtinut aprobarea de la Drumuri si Poduri in Judetul Alba, numai ca nu ni s-a dat aprobarea de la politie pentru traseul cerut,  spunandu-ni-se ca putem avea doar o parte din traseu si sa ne prezentam la Rosia Montana, ca sa stabilim impreuna traseul. Miercuri, 14 August am ajuns la Rosia Montana cu toata echipa, Ilie Rosu , Vlad Adrian Popescu, Gabi Manea, Eliza Trifan si echipa de voluntari: Corina Rotaru, Gabi Manea, Alexandru Ionescu, Andi, Carmen Miron, si Marius Junoiu.


Seara am mers la sediul de politie situata foarte aproape de Monumentul Istoric de unde am decis sa dam startul Maratonului si am vorbit cu dl sef de post, dl Toma. I-am povestit despre maraton, distanta oficiala, motivul care ne-a determinat organizarea sa – respectul pentru istorie, natura si localnici si ne-am exprimat dorinta de a avea un traseu care sa treaca prin zonele cele mai frumoase ale locului. Dl Toma, ne-a schitat un traseu, care incepea din fata Monumentului Eroilor –  spre  Cetate – Piatra Corbului – Taul Cornii – Cupru Min –  Taul Brazi – Info Point – Piata Principala Rosia Montana – inapoi spre start si finish-ul reunierea la Galeriile Romane.


Joi, de Sf. Marie (15 august 2013) am fost sa masuram traseul si magia a facut ca acest traseu sa aiba exact 21 de km … deci cursa de maraton insemna 2 tururi. Mi-au dat lacrimile cand am simtit iarasi prezenta Divinitatii – unei Forte mai mari, care parea ca regizeaza ca aceste locuri sa aiba un Maraton. Care este probabiliatea ca traseul pe care mi-l imaginasem cu cateva saptamani in urma si pe care Dl Toma ni l-a creionat sa fie exact, nici mai mult, nici mai putin, de 21 de kilometri. Coincidenta sau sincronizare?

Astfel ca ziua de joi am dedicat-o marcarii traseului…si promovarii maratonului printre participantii la FanFest.

Joi seara l-am intalnit pe Tica Darie, un inger Fat Frumos de 21 de ani, care venise cu bicicleta in tandem din Copenhaga la Cluj, pe urma a mers pe jos intr-un mars de solidaritate de la Cluj la Rosia Montana, s-a intors in Alba Iulia, de unde a alergat 75 de kilometrii pana la Rosia. Am vorbit cu Tica, i-am spus de maraton si ne-a zis ca doreste sa participe si el.

Vineri seara s-au facut inscrierile. Ni s-au alaturat aproximativ 10-12 participanti de la FanFest, restul pariticpantilor au fost reprezentati de amici/ fosti concurenti care au participat in ciclul Maratoanelor Istorice ale lui Ilie Rosu. Printre ei, s-au numarat si Hiroko Ogawa (Japonia) si Tene Kamela (Camerun),  despre care Ilie spune ca simt romaneste mai mult decat multi dintre romani. A fost un maraton international pentru ca au participat pe langa conationali concurenti din Japonia, Camerun, Franta, Spania.

A fost un maraton al tuturor varstelor unde cel mai in varsta concurent – Costica Ciriteanu-  avea 75 de ani, iar cel mai tanar- Darius Botezan-Pascu doar 3 ani.

Sambata, startul s-a dat la 7 dimineata, dar inainte, la ora 6:30, am participat la o slujba la biserica unde preotul Rosiei ne-a binecuvantat si, in acelasi timp, a facut o slujba de comemorare a ostasilor care si-au dat viata in Primul Razboi Mondial.

Startul s-a dat in fata monumentului istoric din Rosia de catre doamna Constantina Dita (din Colorado, America ) si de catre Dl Camarasana si seful de post Toma ( oameni ai locului care ne-au ajutat la reusita acestui Maraton) dupa ce am cantat prima strofa din imnul national.

Am pornit la drum cu Dana Ladaru si Cristi Micu. Avand o accidentare la coloana (cu 2 saptamani inainte am cazut si m-am lovit la partea sacrala a coloanei si inca mai aveam imflamatie si dureri), m-am decis sa merg cei 21 de km. Si Dana si Cristi venisera cu o raceala de la Bucuresti, asa ca am mers impreuna, eu cu Dana, iar Cristi a alergat usor inaintea noastra.  Pe drum, ne-am oprit sa bem apa de la o localnica – Dna Elvira, care a iesit din curtea ei cu 4 pahare de apa; ne-a spus ca asta este minimul pe care poate sa-l faca pentru noi alergatorii, sa ne dea un pahar de apa proaspata de la fantana, si ca ne multumeste ca suntem acolo si ca alergam pentru Istoria si Natura Rosiei Montana. M-au emotionat aceste cuvinte si, in acelasi timp, a fost o multumire sufleteasca, faptul ca ne-am atins obiectivul = de a atinge sufletele oamenilor, de a transmite un sentiment de speranta si multumire.

Dupa ce am parcurs 10 km din cursa, Dana si Cristi s-au oprit, pentru ca incepusera sa aiba frisoane. Le-am inmanat medaliile si un cadou – BULBI DE LALEA si le-am spus ca FLOAREA REPREZINTA UN SIMBOL AL FRUMUSETII SI PURITATII, si cand vor planta acesti bulbi sa isi puna o DORINTA IN MINTE – si sa se gandeasca la ce vor sa infloreasca in viata lor si prin ce pot transforma DUREREA PERSONALA IN FRUMUSETE SI CREATIE.

Tot in acele momente, am aflat, prin telefon, ca marcajele fusesera mutate in jurul kilometrului 12, si 4 participanti s-au pierdut. Se crease putina panica in jurul voluntarilor. Am ramas pentru cateva momente sa rezolv aceasta situatie, iar dupa 10 minute, am aflat ca cei 4 participanti si-au gasit drumul si ca si-au continuat traseul. M-am bucurat pentru ca asta conta cel mai mult, pe durata cursei concurentii sa fie teferi si feriti de orice pericol.

Apare si Tene, castigatorul Semi-Maratonului. Il felicit, ii inmanez medalia si iau steagul Drepturlilor Naturii pe umeri continuându-mi astfel cursa de semi-maraton si ma indrept pe cea mai frumoasa parte a traseului, unde intru pe cararile padurii de la Rosia Montana si ale Masivului Cetate.


Mi-am propus sa fac o plimbare in care am meditat si am vizualizat aceste locuri in continuare vii, verzi, cu oameni fericiti, oameni impliniti. Vantul imi sufla in fata, auzeam zumzetul cateorva pasari si simteam la fiecare pas contactul cu solul, pamantul viu care ma sustinea si care imi vorbea. Simteam durerea locului, dar si putereasufletul locului – un stalp de rezistenta tacut, dar puternic, care poate indura multa durere si adversitate, dar care nu cedeaza. Trimiteam ganduri de vindecare pentru natura si oamenii locului: “Fie ca acest pamant si oamenii care au grija de el sa fie fericiti, impliniti, fara suferinta, aparati de orice adversitate. Fie ca lumina si putera Divina sa ii protejeze, sa ii ghideze spre adevar si sa le dea forta in continuare sa apere ce este mai sfant si drag.”

Si cum mergeam eu cu gandurile mele si drapelul Drepturilor Naturii pe umeri, un cuplu cu un baietel mic si scump ma opreste si ma intreaba, daca particip la Maraton. Le-am raspuns ca particip la Maratonul Recunostintei. Domnul, care pe urma am aflat ca este Marius Botezan, mi-a spus ca si el voia sa se inscrie la Maraton, dar pentru ca startul era prea devreme, a renuntat. Atunci mi-a venit ideea sa ii invit sa continue cursa cu mine. Mai aveam de parcurs aprozimativ 10-11 km. Le-am propus ca daca o sa mearga cu mine, o sa primeasca o diploma onorifica ca au fost participat la cursa de 10 km a Maratonului Recunostintei. S-au bucurat foarte mult de propunerea mea, asa ca am continuat cursa impreuna. Ne-am prezentat oficial. Numele lor este Daniela, Darius si Marius Botezan din Turda. M-am bucurat sa aud ca sunt din Turda..mi-am zis…iata stra-stra-stranepotii lui Avram Iancu sunt prezenti acum si la Maratonul Recunostintei. Spiritul lui Avram Iancu este cu noi prin prezenta familiei din Turda.

Am aflat ca Darius are 3 ani si jumatate…si ce onoare sa avem printre participantii de la Maraton un concurent de 3 ani. Darius m-a ajutat pe parcurs sa tin steagul Drepturilor Naturii. Am facut poze pe stanci in fata galeriilor romane, la Piatra Corbului, am dat mere la caprele salbatice de pe culmile dealurilor, am vorbit cu paznicul de la Cupru Min, si cu cativa localnici care ne-au salutat. Printre ei s-a numarat si dna Elisabeta, o femeie in jur de 75 de ani, care traia singura si avea grija de o vaca si cateva capre.


Dna Elisabeta ne-a povestit de greutatile pe care le intampina, de frigul iernii si de faptul ca nu este usor sa se gospodareasca, dar ii multumeste lui Dumnezeu ca se descura singura, ca este sanatoasa si ca are putere de munca. Ne-a spus cat de mult iubeste aceste locuri si ca, pentru nimic in lume, nu s-ar muta de aici – poate numai moarta. Ochii ii straluceau cand spunea aceste cuvinte, transmitea o seninatate si o implinire sufletesca si pace interioara pe care rar o vezi la oamenii din capitala. Acest sentiment de implinire sufletesca este bogatia dupa care noi, oamenii lumii moderne alergam si nu ne dam seama ca lucrurile materiale nu o sa ne aduca aceasta pace. Citisem in media ca oamenii la Rosia Montana sunt saraci si lipsiti de speranta. Eu am trait o alta realitate: am intalnit oameni puternici, darji, nu foarte vorbareti, dar plini de fapte. Am simtit REZISTENTA TACUTA PE CARE O DEPUN – oameni cu suflet curat, care isi traiesc viata cu multa moralitate.

Acesti kilometrii au reprezentat un traseu minunat: traseul sufletului meu, unde divinitatea mi-a oferit ceea ce-mi doream: oameni cu suflet mare, plini de dragoste pentru natura, spirit de aventura, animale salbatice si muzica simfonica a murmurului copacilor, totul desfasurandu-se sub lumina calda a soarelui.

In drum spre Taul Brazi l-am vazut pe Ilie care ducea steagurile cu mare mandrie, care mi-a zis ca mai are putin si ne ajunge din urma si ca poate terminam cursa cu totii. Noi, cei 4 muschetari – familia Botezan si subsemnata – ne-am continuat cursa spre Taul Brazi, unde i-am intalnit pe Hiroko si Mihai Pantis. Calin Capros era la datorie si ne-a facut poze…am facut turul lacului, am admirat ratustele si pestii aurii din apa indreptandu-ne apoi spre Piata din Centrul Rosiei Montane, unde se aflau participantii de la FanFest dar si sediul celor de la Gold Corporation (RMGC). Este un sentiment ciudat sa vezi sediul RMGC alaturi de sediul Alburnus Maior – doua mentalitati opuse fata in fataiar noi, maratonistii trecand pe langa ei. Multa lume s-a intrebat de ce parte suntem. Raspunsul nostru a fost si este NOI AM VENIT SA ALERGAM AICI IN SEMN DE RECUNOSTINTA PENTRU ISTORIA, OAMENII SI NATURA LOCULUI SI VREM CA NATURA LA ROSIA MONTANA SA RAMANA O FIINTA VIE!! SUNTEM PRO-NATURA!!

Ilie Rosu si Dan Feraru ne prind din spate chiar in mijlocul Pietii centrale, astfel ca decidem sa ne continuam cursa – ultimii 2 km toti sase: Familia Botezan, eu, Ilie si Dan purtand 5 steaguri (2 Steaguri cu Drepturile Naturii, 1 steag al Romaniei, 1 steag al Uniunii Europeane si un steag UNESCO) si avand printre noi, un simbol al generatiei viitoare: pe Darius – motivul pentru care ducem aceste mesaje mai departe.

Toti sase am alergat cei doi kilometrii impreuna, unul langa celalalt, Ilie ducand cele 4 steaguri, eu cu Dan tinand steagul Drepturilor Naturii, iar Darius pe umerii mamei. Am simtit ca impreuna mesajul nostru este mult mai puternic si impreuna suntem mult mai puternici, avand in acelasi timp un sentiment de familie. Mesajul Drepturilor Naturii a fost purtat de prietenii si de familia Pachamama, nu de o singura persoana. O concentrare maxima ca sa terminam cursa cu bine si, mai ales, ca Darius si Dana sa aiba rezervele sa ajunga la finish …. si bineinteles au avut …. si asa am terminat cursa Maratonului Recunostinei.

Cel mai frumos final de maraton pe care l-am vazut. Nici in visele cele mai frumoase nu puteam sa imi imaginez un astfel de finish: cei doi organizatori ai maratonului cu cele 5 drapele purtate de-a lungul celor 21 de km de 2 ori, impreuna cu urmasii lui Avram Iancu si simbolul generatiilor viitoare prin Darius si alaturi de marinimia si prietenia lui Dan.

In plus, am transmis mesajul cel mai puternic si sublim, prin prezetanta celor 4 steaguri tinute de Ilie Rosu care au strabatut 42 de kilometri pe dealurile si culmile Rosiene. Steagul Drepturilor Naturii si Steagul UNESCO.

Seminificatie:  FIE CA DREPTURILE NATURII SA FIE ADOPTATE SI RESPECTATE LA ROSIA MONTANTA SI FIE CA ROSIA MONTANA SA FIE PARTE DIN PATRIMONIUL UNESCO.

Noi asta ne dorim si pentru asta am venit sa alergam.

La final am fost medaliati de Dl Camarasanu care ne-a multumit pentru prezenta noastra si ne-a spus ca isi da seama ca nu este singur in lupta pentru Adevar si Libertate si ca se bucura foarte mult ca am venit la Rosia Montana sa alergam pentru comunitate. Am avut lacrimi in ochi sa aud aceste cuvinte. Cum am mai spus acesta este ceea mai mare satisfactie a mea – sa vad speranta in ochii rosienilor  si sa simt ca ne-am dus misiunea Maratonului pana la capat.

Am aflat ca castigatorul maratonului a fost Tica Darie, si m-am bucurat pentru ca este un EXEMPLU AL LIBERTATII DE EXPRIMARE, AL PURITATII SI AL CREATIVITATII SI DARUINTEI PERSONALE PENTRU O CAUZA NOBILA INTR-UN MOD JUCAUS. Acestea au fost valorile pe care am vrut sa le transmitem la Rosia Montana si aceste valori au castigat maratonul.

Inainte de festivitatea de premiere, participantii care mai erau prezenti in fata monumentului alaturi de voluntari au vorbit despre ce a insemnat pentru ei acest Maraton.

Seara am fost invitati pe scena in fata a aproximativ 1500 de participanti la Festivalul FanFest unde am prezentat realizarile maratonului. Marius Vintila a fost moderatorul acestui eveniment si a fost o incheiere de glorie a evenimentului. Marius Vintila ne-a promis ca daca la anul o sa mai organizam un Maraton, o sa participe si el.

Pentru mine, acest maraton a insemant MAGIE, CALAUZIRE DIVINA, SPERANTA, TRANSFORMARE si nu in ultimul rand….IUBIRE. Am organizat acest maraton cu mult suflet si am vrut sa fie cadoul meu de ziua mea pentru Rosia Montana si un simbol al iubirii pe care o port pentru aceste locuri.

Organizarea acestui maraton, chiar daca totul a fost din scurt, a mers foarte usor si foarte lin. Lucrurile s-au legat, am primit ajutorul necesar la momentul potrivit. Nu am depus nici un efort, totul s-a intamplat cu mare usurinta. Traseul a reflectat motto-ul Maratonului si a imbinat Monumentul Istoric alaturi de Elementele Naturii (muntii, vaile, lacurile).

Am vorbit in mesaj despre recunostinta fata de trecutul Romaniei si Istoria ei si despre recunostinta pe care o avem fata de generatiile urmatoare. Si am avut printre noi un participant de 75 de ani si un participant de 3 ani. Trecutul si viitorul s-au regasit in prezent. Castigatorul Martonului, Tica Darie a adus cu el spiritul lui pur, plin de aventura, forta si creativitate, iar steagurile Drepturilor Naturii si UNESCO au triumfat falnic pe cei 42 de kilometrii prin efortul depus de Ilie Rosu.

Am fost intrebata la sfarsit cum ma simt dupa ce am organizat primul meu maraton. Am simtit ca eu nu sunt organizatoarea maratonului sau stapana lui….si ca acest maraton nu-mi apartine….acest maraton apartine alergatorilor si Rosienilor. M-am simtit ca un artist, care a creat ceva, dar obiectul creatiei nu ii apartine…apartine lumii. Plus ca mi-am dat seama, ca un maraton nu este organizat de una sau doua persoane…fiecare persoana din grup care a contribuit si a ajutat la realizarea evenimentului a avut un rol foarte important si daca aceea persoana lipsea, maratonul nu ar fi mai fost un success. De aceea, le multumesc din suflet lui Gabi, Eliza, Vlad, Marius, Corina, Carmen, Alex, Andi, Ramona si Calin pentru ca mi-au fost alaturi trup si suflet…iar lui Ilie Rosu, ii fac o multumire speciala, pentru ca a fost de acord sa organizeze alaturi de mine acest Maraton, a dus mesajul Drepturilor Naturii in cursa si steagul UNESCO si faptul ca ne-a invatat la final ca TACEREA ESTE CEL MAI MARE PACAT AL NEAMULUI ROMANESC. Noi la Rosia Monatana am fost liberi sa ne exprimam asa cum am simtit noi, intr-un mod pasnic, plin de iubire si pasiune. Cum spune Dalai Lama:

”Hatred never cheases by hatrated, but by love alone is being transformed – Ura nu inceteaza cu ura, numai cu puterea iubirii, ura este transformata.”

Lectia personala a fost ca am simtit că o înțelepciune mai mare este responsabila de ceea ce se intampla si intotdeauna ne ghideaza. Iar, Iubirea este singura putere care există, iar lumina prin puterea iubirii intotdeauna indeparteaza orice forma de intuneric. Pe tot parcursul organizarii acestui maraton am fost intr-o stare pozitiva, plina de incredere, am zambit si m-am focusat pe tot ce este frumos si am simtit cum se leaga lucrurile de la sine. Atunci cand ne concentram pe bine, pe pozitiv, pe tot ce este plin de lumina si speranta in noi si in cei din jurul nostru, in acele momente vom avea si mai multa lumina in mintea noastra, in inima, in gândurile si in viata. Această cunoastere  = concentrare pe lumina, pozitiv si frumos este temelia păcii interioare.

Iar cand suntem concentrati pe aceasta lumina si dragoste care ne inconjoara pretutindeni si mereu (si nu ne concentram pe frica si ura), vom atrage obiectul asupra caruia ne concentram – lumina si dragostea. Noi suntem liberi atunci cand suntem neînfricati. Iar in aceste momente stim ca suntem tot timpul in siguranta.

Participarea la maraton a creat multe schimbari in mentalitatea participantilor si organizatorilor. Multi dintre ei au inceput sa se implice mai mult in subiectul Rosia Montana, sa citesca despre ce se intampla acolo. Este o mare multumire pentru mine sa vad cum acest eveniment a produs o deschidere in mentalitate si dorinta de a contribui la schimbare pentru o lume echitabila, sustenabila si aducatoare de implinire sufleteasca in randul participantilor.

“Experianta organizarii traseului de maraton si semimaraton a fost una de neuitat din prisma faptului ca pana in acel moment nu pasisem vreodata intr-o cariera miniera,nu mai fusesem vreodata la Rosia Montana.Mesajele transmise de catre noi au un rasunet ce ne aduce aminte de trecut si ne duce catre viitor.Daca noi nu avem grija de natura si nu-i respectam drepturile nescrise, vom disparea odata cu ea.” Marius Junoiu

Faptul că am alergat cu mesajul DIN DRAGOSTE PENTRU ROMÂNIA ȘI ISTORIA EI – SPUNEȚI ‘ DA’ DREPTURILOR NATURII PENTRU CĂ NATURA ESTE O FIINȚĂ  VIE a avut mai mult implicații asupra trăirilor mele interioare, în sensul că mi-a generat o mare satisfacție personală.. a fost primul maraton la care am participat, mă bucur că am putut merge până la capăt și sper să nu fie ultimul!… Mi-a plăcut nespus că am avut șansa de a discuta cu localnici care au declarat că nu doresc distrugerea naturii și scoaterea aurului din țară, că viața e grea acolo pe munte, dar că ei sunt obișnuiți și nu li se mai pare atât de greu..am făcut o paralela cu noi, tinerii obișnuiți să obținem totul atât de ușor și să ne pierdem viața trăind-o în fața laptopului sau televizorului și mi se pare atât de trist, pentru că e foarte, foarte scurtă..avem aproximativ 70 de primaveri..haideți să le TRĂIM FRUMOS, bucurându-ne de perfecțiunea celei mai mari creații divine : PĂMÂNTUL, cu tot ce ne oferă el mai bun!

În urma acestui maraton pot să spun că modul în care percep natura a rămas neschiimbat, doar că dorința ca oamenii să vadă cp adevarata viață o găsești în natură, că NATURA ESTE VIAȚĂ, este mai arzătoare și că neplacerea este mai intensă când văd sau aud oameni vorbind despre distrugerea ei în favoarea unei sume de bani..bani care acum nu mai au valoare (pentru că nu mai sunt acoperiți în aur, ca acum cateva secole). Istoria unui popor e numai una și chiar dacă unii au încercat să o denatureze, adevărul a ieșit la iveală întotdeauna. Suntem un popor puternic, care a rezistat valurilor de cotropitori..sunt sigură că o putem face și de-acum înainte, avem nevoie doar de vointă și asta este gratis, din plin..trebuie doar descătușată!

Atât îmi doresc doar, ca atunci când credem că nu mai putem face față solicitărilor (de orice fel), să ne gândim la voința pe care o au copii..când și de ce am pierdut-o și mai ales cum o putem recupera! O astfel de forță este transfiguratoare! Daniela Botezan-Pascu

Ceea mai mare schimbare pe care o putem realiza este, mai ales, la nivel personal si de mentalitate:

  1. Sa ne concentram asupra reducerii poluarii prezente în lume si in inimile noastre. Scopul suprem este sa punem capat comportamentului distructiv si sa ne unim într-o familie globală care sa reprezinte adevaratul nostru spirit. Pentru a atinge acest scop, fiecare dintre noi trebuie sa se simtă mai aproape de ceilalţi cu fiecare bataie a inimii. De aceea, este bine sa ne rugam, sa meditam, sa trimitem numai ganduri pozitive in jurul nostru, sa ne focusam pe lumina si bunatatea si magia care ne inconjoara.
  2. In timpul rugaciunilor, indreptati-va gandurile catre cei morti si cei alungati din case, cei suferinzi si catre toti liderii care momentan sunt blocati intr-un cerc distructiv si, în acelasi timp, sa recunoastem ca aceste sabloane de comportament la o scala mult mai mica se afla si in vietile noastre.
  3. Si nu in ultimul rand, sa ne pregătim cu totii pentru a face fata urmarilor dezastrelor ecologice care deja se intampla in tara noastra cu resursele pe care le avem, cu puterea noastra de vindecare care o putem da si cu multa prietenie pentru cei care ne inconjoara.

CARE ESTE PUTEREA NOSTRA DE VINDECARE?

Puterea vindecarii este daca fiecare din noi suntem adevarati misiunii noastre divine, cantecului care vrea sa curga prin noi:

“Viețile noastre individuale şi cele colective depind de dorința noastră de a fi deschişi la melodia care vrea să izbucnească din noi. Nivelul nostru de deschidere la prezența divină din interiorul și din jurul nostru determină ce emitem dinspre noi în lume … lumea si universul ne ascultă, tot timpul … Noi suntem chemați pentru că lumea are nevoie ca noi sa întrupăm semnificaţia STRIGĂTULUI SUFLETULUI în viețile noastre … Lumea în care trăim este o CO-CREAŢIE, o manifestare a conștiinței individuale țesută într-un vis colectiv. Cum suntem unul cu celălalt ca indivizi, ca grupuri, ca națiuni și triburi este ce determină acest vis.”

Haideţi să lăsăm acest CÂNTEC AL SUFLETULUI, care dă sensul vieții noastre, să se reflecte în modul în care mergem în timpul zilei, în modul în care ne facem treaba, şi în modul în care ne salutăm reciproc. ~ Oriah Mountain Dreamer.

Atunci cand noi ne ducem menirea divina pana la capat si aducem in jurul nostru, talentele noastre, unicitatea noastra, atunci este cand facem cea mai mare contributie.

De aceea, Pachamama Romania promoveaza programe de autocunoastere pentru ca cat mai multe persoane sa fie leale sufletelor lor si sa fie implicate in  cat mai multe proiecte creative, dar si in scopuri sociale.

Bineinteles Pachamama Romania va continua demersul pentru ca Protejarea Drepturilor Naturii sa se regaseasca in legislatia din Romania in forma cea mai reprezentativa pentru mediul inconjurator. Incepand cu 2014 intentionam sa cream o platforma de educare pentru ONG-uri astfel incat sa prezentam conceptul Drepturile Naturii cat mai multor autoritati competente. In al doilea rand, dorim sa incepem sa colaboram cu autoritatile competente pe tematica initiativelor legislative privind Protejarea Drepturilor Naturiil. Nu in ultimul rand, dorim sa diseminam mesajul NATURA ESTE O FIINTA VIE – SPUNETI DA DREPTURILOR NATURII!! prin programe de sport, dar si programe artistice.

NUMAI IMPREUNA CREAM SCHIMBAREA, IAR SCHIMBAREA INCEPE CU NOI, DACA SUNTEM CONECTATI LA LUMINA SI LASAM DIVINITATEA SA CURGA PRIN NOI!!

Aurul pe care toti il cautam se afla in puterea noastra de a iubi, de a darui, de a ne conecta unul cu celalalt…AURUL ESTE DIVINITATEA SI LUMINA CARE SE AFLA IN FIECARE DINTRE NOI!!

Haideti sa descoperim tezaurul interior si, in acelasi timp, sa reflectam la bogatiile celor din jur!!


[1] West Cal Medical Center – clinica de consultanta psihologica fondata de statul