Top menu

Filosofie

 Ce înseamnă Drepturile Naturii?

    Drepturile Naturii înseamnă recunoașterea și onorarea faptului că Natura are drepturi. Este recunoașterea faptului că ecosistemul nostru – incluzând copacii, oceanele, animalele, munții – au tot atâtea drepturi ca și oamenii.

     Drepturile naturii se manifestă prin echilibrarea a ceea ce este bun pentru ființele umane cu ceea ce este bun pentru celelalte specii, cu ceea ce este bun pentru planeta în ansamblu. Este recunoașterea holistică că tot ceea ce este viu, toate ecosistemele planetei noastre sunt profund interconectate.

În loc să considerăm natura ca și bun proprietate, Drepturile naturii ne informează că natura, prin toate formele sale de viață, are dreptul de a exista, de a persista și de a se regenera.

Noi – oamenii – avem obligația morală și legală de a susține aceste drepturi în numele ecosistemelor. Ecosistemul poate fi numit apărătorul naturii.

Pentru prima dată în lume, drepturile naturii (sub această denumire) au fost incluse într-o Constituție – Constituția Ecuadorului – cu același statut ca și celelalte drepturi prevăzute de această Constituție:

Natura sau PachaMama (Mama Tera), unde viața există sau se dezvoltă are dreptul de a fi respectată pentru însăși existența sa și să i se asigure menținerea și regenerarea ciclurilor sale de viață, structura, funcțiile și procesele evolutive. / Orice persoană, comunitate, oameni sau organizații pot solicita autorităților publice să asigure respectarea drepturilor naturii. Pentru punerea în aplicare și interpretarea acestor drepturi se vor respecta întocmai principiile enunțate în Constituție. / Statul va încuraja persoanele fizice, juridice și comunitățile să protejeze natura și va promova respectarea tuturor elementelor care alcătuiesc un ecosistem.”

our earth

Aplicații practice

Poate Drepturile Naturii prindeți? Da! În 2008, Ecuador a devenit prima țară din lume care a reglementat recunoașterea drepturilor Naturii la nivel de constituție. Într-un pas remarcabil care ar putea începe să-și modifice modul în care înțelegem lumea naturală, capitolul 7 din Noua Constituție a Ecuadorului prevede, în mod explicit, că natura are dreptul să-i fie respectată integral existența și să i se asigure menținerea și regenerarea ciclurilor sale de viață, structura, funcțiile și procesele evolutive, precum și dreptul de reparare/ acțiuni de revitalizare în cazul unor daune aduse mediului. Se are în vedere acțiuni de reparare atât a prejudiciului trecut, cât și reglementarea unor măsuri de protejare împotriva unor potențial acțiuni cu caracter vătămător în viitor.

În cazurile cu un puternic impact nociv asupra mediului, inclusiv cele cauzate de exploatarea excesivă a resurselor naturale neregenerabile, statul va stabili cele mai eficiente mecanisme de restaurare, protejare și va adopta măsurile corespunzătoare pentru eliminarea sau atenuarea consecințelor nocive asupra mediului (art. 72 din Constituția Ecuadorului).

Reglementarea Drepturilor Naturii ar implica o reconsiderare fundamentală a principiilor economiei mondiale, aderarea la precepte care susțin proiectarea ecologică și limitele naturii. Recunoscând că Natura are drepturi înseamnă că activitățile umane și cele de dezvoltare nu trebuie să interfereze cu capacitatea ecosistemelor de a absorbi, de a-și regenera capacitățile lor naturale, de a prospera și de a evolua.

Ca un exemplu, practicile curente, cum ar fi exploatarea intensivă a pentru extracția cărbunelui, proces care distruge ecosisteme întregi, ar fi categoric ilegală. La fel ar putea fi considerată și agricultura industrializată care afectează natura prin otrăvirea solului și a apei, modificarea genetică a unor specii naturale sau determină dispariția unei părți a biodiversității. Pentru aceasta trebuie să limităm sau să înlăturăm urgent orice activități industriale care poluează ecosistemele.

În consecință, existența unui cadru legal privind Drepturile Naturii va încuraja o tranziție spre obținerea de energie din surse regenerabile, reducerea emisiilor de gaze de seră, investiții în domeniul eficienței energetice și/sau organice; toate acestea pot susține menținerea unor ecosisteme sănătoase și care promovează economiile locale vibrante . Drepturile Naturii cer ca cei responsabili, inclusiv marile corporații, să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor cu impact negativ asupra mediului, încurajând promovarea de modele economice și practici care să respecte limitele naturale și legislația aplicabilă habitatului natural în care locuim.

În acest sens, dezvoltarea și punerea în aplicare a Drepturilor Naturii sunt înțelese, cel mai bine, ca o profundă și necesară schimbare în înțelegerea umană în ceea ce privește relația noastră cu Pământul. Reglementarea drepturilor Naturii poate fi văzută nu doar ca o schimbare în structurile economice și de drept, dar și ca o transformare a valorilor și a culturii.

Către o “economie comunitară a Pământului”

În lume, vedem apariția unor alternative creative la paradigme economice distructive. Vestea bună este că ceea ce este sănătos pentru un ecosistem este, de asemenea, bun pentru oameni: Ingredientele cheie sunt localizarea și regionalismul. Cele mai bune soluții economice și ecologice sunt bazate pe locația, variată în funcție de regiune, și pe luarea în considerare a nevoilor comunităților locale și sociale. În procesul de tranziție spre o economie Comunitară a Pământului, ne putem sprijini și savura alimente ecologice locale, putem stimula mediul local de afaceri, dezvolta o economie locală sănătoasă, crea locuri de muncă bazate pe principiul egalității de șanse și echitate și dezvolta energie curate.

Populațiile care trăiesc aproape de Pământ demonstrează practicarea unui mod echilibrat de viață, spre deosebire de noi, care suntem destul de mult orientați spre consum, pe noțiunile de a avea pur și simplu mai mult. “Condiții bune de viață” este numit sumak kawsay în limba populației indigene Kichwa din Ecuador, iar în limba spaniolă, buen vivir. Poporul Buryat din regiunea Lacului Baikal spune: “Pentru a trăi o viață cu onoare trebuie să trăiești cu tegsh,” adică să trăiești respectând și apreciind echilibrul cu toate ființele vii. O economie comunitară a Pământului prevede un viitor în care Natura nu este înrobită și toate ființele vii nu sunt tratate ca resurse pentru exploatare umană și creșterea necontrolată de materiale.

Iluziile lumii bancare

Ignorarea realității că banii în sine nu sunt altceva decât un număr, instituțiile bancare au creat o lume a fanteziei în care banii reprezintă bogăția reală și că a face bani creează bogăție reală pentru beneficiul tuturor.

Deoarece logica financiară favorizează generarea veniturilor viitoare și a valorilor naturale, numai pentru sistemele de rentabilitatea financiară pe care le generează. Toate acestea pot periclita gândirea pe termen scurt. Iată trei exemple:

Banii în bancă sunt mai valoroși decât copaci în pământ. Cu ani în urmă, ministrul care a reușit  defrișeze pădurile din Malaezia mi-a explicat de ce ar trebui să taie pădurile și să le vândă drept cherestea. Profitul din vânzarea lemnului ar urma să crească mai rapid în bancă decât copacii în pădure. Mi-am imaginat un peisaj malaiezian lipsit de viață populat doar de calculatoarele de locuințe. băncile calculează cu fidelitate ratele dobânzilor la depozitele de economii în Malaezia.

Bulele financiare crează bogăție. În 1996 un articol privind Valorile Mobiliare: Noua Mașină Mondială de creare a averilor a susținut că cheia pentru crearea de bogăție nu mai este producția de bunuri și servicii reale, ci, mai degrabă, inflație de bule financiare bazate pe active securizate. Argumentul a fost atât de absurd încât, la început, am crezut că a fost o glumă. Nu a fost. Articolul a circulat pe scară largă pe Wall Street și relatările au ajutat, inspirat frenezia de securizare ipotecară care a dus la prăbușirea economiei americane în anul 2008.

Pescuitul s-a prăbușit? Nici o problemă. Într-un articol din 1997, în secțiunea culinară al ziarului The New York Times, s-a cerut cititorilor să nu își facă griji cu privire la prăbușirea pescuitului în Atlantic, pentru că aprovizionarea abundentă cu pește delicios a fost asigurată zilnic de Chile și Thailanda, soiurile comercializate fiind chiar mai ieftine decât soiurile autohtone, datorită forței de muncă ieftine. Nici o mențiune privind diminuarea stocurilor de pește la nivel mondial sau că numărul de guri flămânde din lume, continuă să crească.

Asigurarea nevoilor noastre umane în echilibru cu Pământul presupune crearea unui nou tip de economie, care implică un parteneriat simbiotic cu structura biosferei și dinamică pentru a optimiza sănătatea și bunăstarea tuturor. Aceasta economie va consta dintr-un sistem planetar de economii bio-regionale rezistente, de sine-stătătoare, înrădăcinate pe plan local. Acestea ar fi compuse din oameni, întreprinderi la interes local aflate în parteneriat simbiotic cu ecosistemele individuale locale, urmărind satisfacerea nevoilor locale cu resurse locale. Dacă fiecare economie locală se va afla în echilibru cu propriul loc de pe Pământ, economia mondială se va afla în echilibru cu Pământul insuși.

Acest sistem ar plasa deciziile în ceea ce privește ocrotirea Pământului în mâinile unor oameni care depind de capacitatea generatoare a sistemelor lor locale, resursele naturale, pentru ei pentru generațiile viitoare. Acest lucru creează un stimulent direct și natural pentru a asigura sănătatea și continua productivitate a acestor sisteme. Astfel oamenii fie mențin productivitatea locală în domeniul pescuitului sau se confruntă cu perspectiva de a trăi fără acest produs.

Localnicii vor alege ,probabil, să evalueze performanțele propriilor economiilor locale folosind indicatori privind nivelul de trai precum sănătatea și vitalitatea familiilor lor, comunitățile și resursele naturale. Un model ar putea fi folosirea dezvoltării și utilizării fericirii ca indicator brut pentru elaborarea politicii sale economice de națiunea Bhutan.

Pentru a parcurge procesul de tranziție spre o nouă economie va trebui să creăm cadrul și instrumente specifice unei noi economi, care nu începe cu studiul finanțelor, piețelor și stabilirea prețurilor, ci, mai degrabă, cu studiul și înțelegerea aprofundată a structurii vii și a sistemelor dinamice ale biosferei Pământului. Aceasta a reprezentat provocarea prin care economia bazată pe ecologice a trebuit să câștige respectabilitatea în rândul celorlalți economiști. Scopul acestui nou tip de economie ecologică trebuie să fie astfel fundamentat încât să obțină atenția politicienilor din lumea reală și a implicării active a cetățenilor în viața politică.

Adevăratul conflict nu este între om și natură, ci între generațiile umane prezente și viitoare. În cazul în care acțiunile generațiilor actuale reduce sau distruge capacitatea generatoare de sisteme terestre naturale de viață pentru o rentabilitate financiară rapidă, nu ne împrumutăm de la generațiile viitoare: Noi furăm de la ele. Datorită implicațiilor profunde asupra bunăstării lor, acest lucru poate fi considerat, în final, crimă împotriva umanității. Suntem la început să realizăm că poate la fel de bine este o crimă împotriva creației însăși.

Nu există nici un remediu rapid, magic. Trebuie să provocăm dezbateri prin aducerea valorilor vieții și a sistemelor logice în prim-plan. Drepturile naturii trebuie să prevaleze pentru că, în primul rând, fără natură, oamenii nu există. Ca ființe vii, drepturile noastre sunt derivate și în cele din urmă subordonate drepturilor sistemelor vii ale Pământului.

Drepturile omului vin, la rândul lor, înainte de drepturile reale (de proprietate), deoarece drepturile de proprietate sunt o creație umană. Ele nu au nici o existență fără oameni și nu au alt scop decât să servească interesului uman și natural. Corporațiile sunt o formă de proprietate, precum și orice drepturi pe care acestea pot alege să le acorde, acestea fiind derivate din drepturile de proprietate individuale.

Calea spre un viitor prosper al omului presupune recunoașterea vieții nu a banilor ca valoare definitorie pentru noi, asumarea responsabilităților de către oameni atât pentru ei, cât și pentru natură și aducerea în prim-plan a dezbaterii deficitelor sociale și a bio-sistemelor, care reprezintă o amenințare reală pentru viitorul omenirii.

O mare provocare este reprezentată e înlocuirea culturii în care banii au valoare mai mult decât viața cu o cultură în care viața este valorizată mai mult decât banii. Din fericire, aceasta este o provocare revigorantă și plină de speranță pentru că ne reconectează cu adevărata noastră natură, de ființe vii și oferă o alternativă de tipul câștig-câștig pentru status quo-ul care nu poate câștiga.